Cel mai mare exportator de ulei de măsline din lume reduce producția. Prețurile vor rămâne mari

Valurile de caniculă care au lovit Spania în ultimele luni ameninţă să reducă semnificativ producţia de ulei de măsline a celui mai important exportator mondial pentru acest ingredient utilizat la gătit, a declarat ministrul spaniol al Agriculturii, Luis Planas, transmite Bloomberg.

„Dacă nu vom avea o diminuare a temperaturilor sau căderi de precipitaţii în săptămânile următoare, recolta de măsline din acest an ar putea fi semnificativ mai mică decât în anii anteriori. Sectorul este îngrijorat cu privire la producţia de ulei”, a spus Luis Planas într-un interviu, fără a oferi însă estimări cu privire la producţia preconizată.

Diminuarea livrărilor de ulei de măsline din Spania, care este responsabilă pentru aproape jumătate din producţia mondială, şi continuarea perturbării livrărilor de ulei de floarea soarelui din Ucraina ar urma să menţină preţurile la uleiurile vegetale la un nivel ridicat, a apreciat Luis Planas.

Potrivit datelor furnizate de Consiliului Oleicol Internaţional (IOC), preţurile la uleiul de măsline rafinat produs în provincia Jaen, unde se stabilesc preţurile de referinţă în Spania, au crescut cu 8,3% în luna iunie.

Situaţia dificilă de pe piaţa uleiului de măsline face parte dintr-o imagine mai amplă de perturbări ale livrărilor de produse agricole în contextul în care vremea secetoasă din mai multe regiuni din Europa ar urma să reducă producţia de cereale într-un moment în care preţurile globale la alimente sunt la un nivel record, după invazia rusească din Ucraina, scrie Agerpres.

Separat, Departamentul american al Agriculturii a estimat că producţia mondială de ulei de măsline ar urma să scadă cu 11% până la 2,9 milioane de tone în anul agricol 2022/2023. Uleiul de măsline este al treilea mare produs agroalimentar exportat de Spania, ţară care, în medie, exportă 1,3 milioane de tone de ulei de măsline în fiecare an.

#ulei de masline #exportator #Spania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.