Moldova, la un pas de a rămâne în beznă! Suntem în fața unui scenariu care dă fiori

02 Aug. 2022, 16:58
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
02 Aug. 2022, 16:58 // Actual //  bani.md

Ministrul Infrastructurii, Andrei Spînu a declarat, într-o conferință de presă, că există riscul ca Centrala de la Cuciurgan să sisteze livrările de energie electrică din motiv că Gazprom ar putea închide robinetul la gaz. Or, centrala din stânga Nistrului funcționează pe metan.

„În prezent achiziționăm energie cu 77 USD MW/h din Ucraina, care acoperă 30% din necesar. Suplimentar pe perioada rece a anului crește capacitatea de livrare a curentului de către Termoelectrica. Dacă ajungem la un scenariu pe care noi nu ni-l dorim vom vedea care va fi prețul cu care ne vor livra ucrainenii. Avem contracte semnate cu Kievul pentru situațiile de urgență, în cazul în care Centrala de la Cuciurgan va sista livrările”, a spus Spînu.

Potrivit ministrului, în contractele de urgență prețul de achiziție este de 77 USD, după care vom avea și contracte e pe termene mai lungi.

În prezent, consumatorii Premier Energy achită un tarif de 2,64 lei kwh, iar cei din nordul țării – 2,86 lei kwh.

Republica Moldova importă 70% din necesarul de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, care este controlată de grupul rusesc INTER RAO.

De-a lungul anilor, autoritățile de la Chișinău au transformat importul de energie electrică într-o formă de finanțare a separatismului de la Tiraspol – peste 70% din electricitatea importată, 2 miliarde Kwh, este cumpărată de la centrala electrică de la Cuciurgan. Curentul electric este produs din gazul care nu este plătit, iar datoria în prezent este 8 miliarde USD. Periodic sunt pronunțate hotărâri ale instanțelor internaționale pentru legalizarea datoriile la gaz, puse în cârca Moldovagaz.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.