Cele mai avariate mașini în accidente, în funcție de culoare. În țările sudice sunt preferate automobilele colorate

Potrivit cercetării carVertical, cittată de data analytics, culoarea vehiculului are un impact asupra probabilității implicării în accident.

Astfel, 60% dintre mașinile de culoare roșie verificate pe platformă au fost implicate în accidente, ceea ce o face să fie cea mai periculoasă culoare de condus.

Maroul (59%) și negrul (57%) sunt, de asemenea, culori de mașini care ajung să fie implicate în accidente mai mult decât altele, urmate de galben (55%), albastru (54%), alb (50%) și gri (50%). Deși diferențele dintre mașinile second-hand nu sunt semnificative, cercetarea sugerează că vehiculele de anumite culori sunt mai puțin predispuse la accidente.

„Nu este o surpriză faptul că mașinile roșii sunt mai susceptibile de a fi implicate în accidente. Mașinile sport sunt, de obicei, vopsite în roșu, iar pasionații de viteză se orientează mai degrabă către mașini roșii decât șoferii conservatori. Acest lucru este suficient pentru a presupune de ce mașinile roșii se află în fruntea acestei liste particulare”, explică M. Buzelis.

Producătorii auto au introdus o mulțime de culori în ultimele decenii. Cu toate acestea, se pare că griul, albul sau negrul mu își vor pierde popularitatea curând.

Preferințele în funcție de culoarea mașinii diferă de la țară la țară. Vehiculele colorate sunt preferate în țările cu climă caldă. De exemplu, conducerea unei mașini colorate în Norvegia, Canada sau Suedia poate încreți frunțile localnicilor, în timp ce în California sau Italia e absolut normal.

Ca regulă generală, mașinile albe sunt mai populare în statele cu o climă mai caldă, deoarece albul reflectă lumina soarelui, ceea ce face ca aceste mașini să fie mai puțin fierbinți atunci când sunt conduse.

După cum arată studiul, albul este cea mai populară culoare în Australia (39,1% din totalul parcului auto) și în UE (26,8%). Australienii preferă, de asemenea, mașinile argintii (15,9%) și gri (14%). Europenii preferă mai mult griul (25,9%), urmat de vehiculele negre (24,5%).

Americanii preferă vehicule negre (24,7%), albe (20,9%) și argintii (17,3%).

#culoare #mașini #accident

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.