Ciobani din Bangladesh în „Țara Mioriței”. Soluția de avarie aleasă de fermieri

În județul Botoșani nu se mai găsesc oameni care să muncească, mai ales în agricultură. Antreprenorii se plâng de un deficit consistent de angajați și sunt dispuși să aducă asiatici, inclusiv ciobani din Bangladesh sau confecționeri din Sri Lanka, scrie adevărul.ro.

Pe lângă exploatarea agricolă a terenurilor, județul Botoșani este renumit și pentru oierit, mai ales prin crescătoriile de karakul de Botoșani, dar și pentru creșterea bovinelor.

În mod normal, sectorul agricol oferă cele mai multe locuri de muncă în această zonă, doar că nimeni nu se înghesuie să le și ocupe, chiar dacă salariile sunt atractive, ca în cazul mecanizatorilor agricoli. Marii fermieri se plâng însă de o criză uriașă de angajați la Botoșani și spun că le lipsesc nu doar muncitorii necalificați, dar mai ales cei specializați precum ciobanii sau tractoriștii.

„Greu mai găsești oameni să facă treabă. Mai ales specialiști, să știe să lucreze cu utilajele. Se urcă patronii pe tractor că nu are cine. Și vorba aceea un tractorist specialist, bun, câștigă în sezon aproape 2.000 de euro”, mărturisește un mic fermier din zona de nord a Botoșaniului. Tocmai de aceea antreprenorii, ajunși la capătul răbdărilor, se gândesc serios să importe forță de muncă din Asia.

„Greu se găsesc oameni care se facă treabă la stână”

România este o țară în care păstoritul are origini ancestrale și a fost multă vreme ocupația de bază a localnicilor. Culmea, în țara ”Mioriței” nu se mai găsesc ciobani. Cel puțin în județul Botoșani este jale, mărturisește președintele uneia dintre cele mai importante asociații de crescători de oi din regiunea nord-est.

„Cei mai tineri pleacă în străinătate. Ciobanii mai familişti rămân în satele lor, dar majoritatea iau drumul străinătăţii. Greu se găsesc oameni care se facă treabă la stână. Deficitul de ciobani cred că ajunge să depășească 50%. Fermierii lucrează singuri, cu rudele și atât”, spune Ionică Nechifor, directorul Asociației Moldoovis, dar și manager al Stațiunii de Cercetare a ovinelor și caprinelor de la Popăuți.

Crescătorii de oi spun că salariile oferite ciobanilor sunt destul de motivante. „Un cioban primește 5.000 de lei pe lună. Şi aici includem masa, țigările, cazarea. Și mai rămâne și cu 2500 de lei, în mână”, adaugă Ionică Nechifor.

Cei mai mulți tineri preferă însă să lucreze ca ciobani în Europa, mai ales că primesc mai mulți bani, dar au și mai mult timp liber. În disperare de cauză, fermierii apelează deja la muncitori din Asia, inclusiv ciobani din Bangladesh.

„Este un coleg de la Piatra Neamţ care deja a făcut un contract cu patru ciobani din Bangladesh. În aceste condiții în care nu se găsesc ciobani români, oamenii trebuie să se adapteze”, spune Ionică Nechior.

Sri Lankezi în confecții

Un alt domeniu bine reprezentat la Botoșani este industria textilă. Și în acest domeniu marile companii, mai ales cele care lucrează în stil lohn, spun că nu mai găseau angajați din rândul localnicilor, așa că au fost nevoite să importe forță de muncă din Asia.

Din 2019, o cunoscută companie de confecții de la Botoșani, patronată de un italian, a adus angajați din Sri Lanka.

#ciobani #oi #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.