Compania vinovată de criza imobiliară care zguduie China pare că se scufundă în haos

China Evergrande Group a suspendat tranzacţiile în Hong Kong, împreună cu unităţile sale de servicii imobiliare şi de vehicule electrice, la doar o zi după ce Hui Ka Yan, fondatorul gigantului imobiliar, a intrat pe mâna poliţiei chineze, scrie Bloomberg.

Nu a fost prezentat niciun motiv pentru această suspendare într-o notificare transmisă joi bursei de valori din Hong Kong.
Hui a fost luat la începutul acestei luni şi este monitorizat într-o locaţie desemnată. Nu este clar de ce Hui se află sub aşa-numita supraveghere rezidenţială, un tip de acţiune a poliţiei care nu reprezintă o reţinere sau arestare oficială şi nu înseamnă că Hui va fi acuzat de vreo infracţiune.

Măsura este cel mai recent semn că saga celui mai îndatorat dezvoltator imobiliar din lume a intrat într-o nouă fază care implică sistemul de justiţie penală, după ce autorităţile au reţinut la începutul acestei luni o parte din personalul unităţii sale de gestionare a averii, iar doi foşti directori au fost, de asemenea, reţinuţi.

Acest lucru se cumulează cu întrebările privind soarta Evergrande, după ce eşecurile din ultimele zile ale planului său de restructurare au zguduit pieţele financiare şi au crescut riscul unei lichidări ale companiei.
Cele trei entităţi suspendate aveau miercuri o valoare de piaţă combinată de 2,1 miliarde de dolari, în scădere de 10 mld. Dolari înainte de reluarea recentă a tranzacţiilor.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#imobil #criză #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.