Criza imobiliară din Germania face primele victime majore. Proiecte de miliarde de euro se pregătesc de faliment

06 Oct. 2023, 16:40
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
06 Oct. 2023, 16:40 // Actual //  bani.md

În luna iulie a acestui an, primarul oraşului Nürnberg a sărbătorit plasarea ultimei grinzi în vârful clădirii Quelle, un simobl din anii 1950 al renaşterii economice a Germaniei postbelice. Reamenajată cu birouri, magazine şi locuinţe, o mare parte a complexului gigant urma să fie inaugurată în 2024.

Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, dezvoltatorul sitului, Gerch Group, care are proiecte în construcţie în valoare de 4 miliarde de euro (4,2 miliarde de dolari), a cerut deschiderea procedurii de insolvenţă, împreună cu una dintre companiile sale de proiect legate de dezvoltare. Data deschiderii este acum sub semnul întrebării, scrie Bloomberg.

Este încă o lovitură pentru o piaţă imobiliară care se clatină de la sfârşitul erei banilor ieftini, dar arată şi cine este cel mai vulnerabil la această criză. În timp ce temerile investitorilor în timpul actualei crize imobiliare s-au concentrat asupra proprietarilor, problemele lui Gerch arată că dezvoltatorii – firmele care deţin proiectele de construcţie – sunt cele care se află în pericol iminent.

„Dezvoltatorii de proiecte se luptă cu creşterea costurilor de construcţie, creşterea ratelor dobânzilor şi scăderea preţurilor. Am văzut că mai mulţi dintre ei şi-au cerut insolvenţa în ultimele săptămâni şi ne aşteptăm la mai mulţi” , spune Marlies Raschke, codirector al departamentului de restructurare şi insolvenţă al firmei de avocatură Noerr.

Alături de Gerch, Euroboden din München, care are printre colaboratori arhitecţi celebri precum David Chipperfield, se află în procedură preliminară de insolvenţă. De asemenea, Project Immobilien Group şi-a cerut insolvenţa în luna august, împreună cu multe dintre companiile sale de proiect, o parte din lucrări fiind licitate pentru noi antreprenori.Cele trei firme nu au răspuns la solicitările de comentarii.

Dezvoltatorii din întreaga lume se confruntă cu problem similare. În Australia, Porter Davis se numără printre constructorii de locuinţe care au intrat în insolvenţă în acest an după creşterea costurilor şi scăderea cererii. În Suedia, o creştere a falimentelor a fost determinată de o criză în construcţii, în timp ce în Finlanda construcţiile de locuinţe ar putea să scadă la niveluri nemaiîntâlnite din anii 1940.

Este o schimbare rapidă de situaţie după anii în care ratele dobânzilor au fost foarte scăzute, iar investitorii au investit masiv în imobiliare în căutare de randament. Dezvoltatorii precum Gerch puteau să încarce confortabil proiectele cu datorii ieftine şi să vândă pe o piaţă în care preţurile nu încetau să crească.

Dezvoltatorii sunt deosebit de vulnerabili din cauza prăbuşirii valorii terenurilor, ceea ce face ca proiectele să fie mai riscante. De asemenea, costurile de construcţie cresc necontrolat, iar dezvoltatorii sunt nevoiţi să pună mai mulţi bani deoparte pentru cheltuieli neprevăzute.

Intrarea în faliment a marilor dezvoltatori va afecta şi industria imobiliară în general. Constructorii rezidenţiali pierd deja lucrări, mai mult de una din cinci companii de construcţii intervievate de Institutul Ifo raportând proiecte anulate. Acesta este cel mai prost rezultat din ultimii 30 de ani.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.