Cum fabrică Rusia rachete în ciuda sancțiunilor. Soluția găsită pentru a-și spori constant arsenalul

Cele aproximativ 100 de rachete lansate marți, 15 noiembrie, asupra Ucrainei reprezinta cel mai mare atac aerian al Rusiei de la începutul războiului. Acest lucru s-a întâmplat după ce oficialii occidentali și ucraineni au tot declarat că stocul de rachete al Moscovei scade rapid.

Indiferent dacă atacul a fost planificat de mult timp sau a fost un răspuns la recucerirea Hersonului de către Kiev, acesta ridică întrebări despre cât de epuizat ar putea fi arsenalul Rusiei. Ministrul ucrainean al apărării, Oleksi Reznikov, a susținut că Rusia a consumat aproape 70% din stocul său de rachete pe care îl avea înainte de război, și i-au mai rămas 609, deși niciuna dintre aceste cifre nu poate fi verificată independent. Un raport al Ministerului Britanic al Apărării din 16 octombrie spunea că atacul pe scară largă asupra infrastructurii civile ucrainene din 10 octombrie a condus probabil la scăderea stocului de rachete cu rază lungă de acțiune, „ceea ce probabil va limita capacitatea rușilor de a lovi ținte de la mare distanță”.

Cum a reușit atunci Rusia să realizeze ceea ce Linda Thomas-Greenfield, ambasadorul SUA la ONU, a numit „cea mai mare lovitură cu rachete de la începutul războiului”? Publicația The New Yor Times sugerează patru scenarii posibile:
1. Rusia apelează la Iran și Coreea de Nord pentru arme

Secretarul american al Apărării Lloyd J. Austin a declarat miercuri, 16 noiembrie, că Rusia încearcă să-și refacă arsenalul de rachete pentru a ține pasul cu cerințele câmpului de luptă, „deci se îndreaptă către Iran și Coreea de Nord”. „Cred că aceste țări probabil le vor oferi niște oportunități”, a spus Austin. Roiurile de drone de fabricație iraniană care atacă Ucraina au fost cea mai nouă armă a Rusiei în conflict.

Forțele aeriene ucrainene au declarat că au doborât 10 drone Shahed în timpul atacurilor de marți. Iuri Ignat, purtătorul de cuvânt al Forţelor Aeriene ale Forţelor Armate Ucrainene, a declarat că este de așteptat ca Iranul să trimită rachete balistice în Rusia. Nu se știe câte rachete ar putea furniza Teheranul Moscovei, dar Iuri Ignat a adăugat că acestea sunt arme produse „destul de recent” cu o rază de acțiune de aproximativ 300 până la 700 de kilometri.

SUA au acuzat Coreea de Nord că a livrat în secret rachete și obuze de artilerie Rusiei. Atât Coreea de Nord, cât și Iranul au negat că au furnizat Moscovei arme de la începutul războiului.

2. Rusia poate construi mai multe rachete

Luna trecută, președintele rus Vladimir Putin a anunțat creșterea eforturilor pentru sporirea producției de echipamente și sisteme „legate de sprijinirea unei operațiuni militare speciale” în Ucraina.

Janes, o companie globală de informații open-source specializată în subiecte militare, susține că Rusia a stocat probabil microcipuri și alte tehnologii necesare pentru a construi rachete de precizie înainte de a invada Ucraina în februarie, având în vedere deteriorarea relațiilor Moscovei cu Occidentul după anexarea ilegală a Crimeei în 2014. Analiza Janes a remarcat că astfel de componente microelectronice au fost folosite și în scopuri civile și că Rusia ar fi putut să le obțină prin intermediul unor terți, cum ar fi state sau entități private care nu se dau în lături să riște sancțiuni din partea SUA.

„Rachete sunt probabil produse și acum deoarece economia este pe picior de război și multe fabrici legate de complexul militar-industrial rus lucrează în trei schimburi și chiar în weekend ”, se spune în analiza Janes.

3. Rusia folosește rachete antiaeriene pentru a ataca Ucraina

Într-un atac ulterioar de mai mică intensitate, de joi, 17 noiembrie, Rusia a tras cel puțin 10 rachete antiaeriene S-300 în orașe din apropierea liniei frontului, potrivit Forțelor Aeriene Ucrainene.

Dezvoltată de Rusia și exportată în Asia și Europa de Est, racheta sol-aer S-300 a fost dezvoltată pentru prima dată în 1978 pentru apărarea aeriană. Noile generații de rachete pot lovi avioane, drone și rachete balistice.
Ucraina folosește, de asemenea, rachete S-300 din propriile stocuri și donații de la alte state foste satelit ex-comuniste pentru a se apăra împotriva atacurilor aeriene rusești.

Resturile de la o rachetă S-300 care a fost lansată marți pentru a distruge rachete rusești sunt considerate a fi cauza uciderii accidentale a două persoane într-un sat polonez de lângă granița cu Ucraina.

Dar dependența din ce în ce mai mare a Rusiei de S-300 ca armă de atac la sol în Ucraina a fost unul dintre semnalele pentru oficialii și experții militari că armata rusă rămâne fără rachete de croazieră sau alte arme ofensive.

4. Rusia a păstrat o rezervă pentru un război împotriva NATO

Puțini oficiali occidentali au informații clare despre starea arsenalului Rusiei sau știu exact câte rachete rămân în arsenalul său, a spus Mark F. Kanchian, un fost strateg în armament al Marinei și a Casei Albe, acum analist la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington. Dar, potrivit acestuia, serviciile secrete occidentale consideră că Rusia a păstrat de multă vreme o rezervă de rachete și alte arme în cazul în care va intra în război cu NATO.

Nu se știe dacă Rusia ar fi putut recurge la acele rezerve pentru atacurile de marți, notează NYT.

#rachete #razboi #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță trage un semnal de alarmă dur în urma analizei celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică: industria Republicii Moldova este în stagnare profundă, cu tendințe clare de regres structural. Deși în perioada 2016–2019 s-au înregistrat creșteri modeste ale producției industriale, acestea au fost complet anulate de prăbușirile consecutive din ultimii trei ani.

După o aparentă redresare în 2021, când producția industrială a crescut cu 12,1%, au urmat scăderi severe în 2022 și 2023, de -5,1% și -3,6%, iar în primul trimestru al anului 2025 industria a pierdut încă 1,2%. În doar trei ani, Republica Moldova a pierdut peste 10% din volumul său industrial, revenind practic la nivelul anului 2015 – un progres net de doar 3% în zece ani, pe care Ioniță îl califică drept „stagnare absolută”.

Industria alimentară a înregistrat o scădere de aproape 20%, cu efecte vizibile și directe asupra exporturilor. Industria textilă a pierdut 11%, afectând grav segmentul lohn – unul dintre principalele motoare de export ale Moldovei. Sectorul automotive, cel mai mare domeniu industrial orientat spre export, a înregistrat un colaps de 11%, o prăbușire ce ar putea avea efecte pe termen lung dacă nu este doar sezonieră.

Veaceslav Ioniță subliniază că ciclurile de creștere din industrie sunt fragile, temporare și urmate de scăderi masive, iar în lipsa unei strategii industriale coerente, a politicilor de sprijin pentru sectoarele competitive și a investițiilor în modernizare, industria moldovenească rămâne captivă într-un cerc vicios de regres.

Această stagnare structurală generează consecințe grave: disparițița locurilor de muncă, migrație accelerată, pierderea capacităților autohtone de producție și înlocuirea produselor moldovenești cu importuri. Toate acestea subminează nu doar competitivitatea economică, ci și securitatea economică și bugetară a țării.

„Industria Moldovei este în cădere liberă de trei ani. Fără o direcție clară, fără investiții, fără politici industriale eficiente, orice creștere conjuncturală devine un simplu miraj. Și întrebarea rămâne: cât timp ne mai permitem să stăm pe loc?” – concluzionează Ioniță.