Cum se poate face un acord de pace între Putin și Zelesnki: Diferendul teritorial, două soluții pentru Rusia și Ucraina

Războiul brutal al Rusiei lui Putin în Ucraina continuă fără încetare. Balansul acțiunilor militare alternează cu interesul pentru negocierile de pace, dar nu se întrezărește încă un sfârșit clar. Cu toate astea, există posibilitatea începerii unor negocieri de pace și încheierii unui acord între cele două țări aflate în conflict.

Diplomatul american Patrick Pickering, fost ambasador al SUA la ONU explică cum se poate face un acord de pace între Putin și Zelenski, care sunt etapele și ce soluții ar putea exista, într-o analiză din Foreign Affairs.

Toate părțile implicate în conflict au spus clar că consideră că este prea devreme pentru diplomație. Dar, la un moment dat, va veni momentul negocierilor și este esențial ca Statele Unite să planifice cu atenție ziua respectivă.

Nerespectarea acestui lucru va condamna Washingtonul la o abordare grăbită și prost gândită pentru a pune capăt războiului – o greșeală pe care Statele Unite au făcut-o în fiecare conflict grav în care s-au implicat din 1945. Niciun război nu se termină fără consecințe politice.

Încheierea unui război are loc în trei faze: pregătiri anterioare, negocieri premergătoare și negocierile în sine. Prima fază implică soluționarea diferențelor interne de opinie și deschiderea comunicării între părți: fiecare parte își rezolvă propriile dezacorduri și revizuiește pozițiile și atitudinile celorlalte părți pentru a determina prioritățile și strategia.

A doua fază implică stabilirea bazelor negocierilor oficiale, inclusiv prin stabilirea locului și când vor avea loc și cu cine va participa. Iar a treia implică discuțiile directe pe care majoritatea oamenilor le asociază cu diplomația.

Fiecare fază a păcii implică alegeri. Niciun proces nu este un șablon pentru alții. Deciziile duc la bifurcări în drum, care deschid unele posibilități și le închid pe altele. Circumstanțele politice, influența și realitățile militare în schimbare, toate influențează pregătirile.

Cea mai dificilă parte o reprezintă negocierile directe la masă

Președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Volodimir Zelenski rămân profund angajați în câștigarea războiului. Au început să apară mici deschideri pentru negocieri, mai ales datorită perspectivelor militare în scădere ale Rusiei.
Acestea pot fi deschideri reale care reflectă o mai mare disponibilitate de a vorbi, sau pot fi unele false create de doi adversari care încă încearcă să se depășească unul pe celălalt. Cele două părți cooperează în prezent în domenii foarte limitate: transportul cerealelor, schimbul de prizonieri și alinierea informală (și poate întâmplător) a acțiunilor lor pentru a evita catastrofa la centralele nucleare.

Dar cel puțin deocamdată, obiectivele fiecărei părți încă depășesc cu mult ceea ce cealaltă pare gata să recunoască: pentru Rusia, controlul întregii Ucraine, iar pentru Ucraina, întoarcerea întregului său teritoriu.

Rezolvarea diferențelor interne poate fi lentă și dificilă, dar începerea acestui proces poate semnala că negocierile pot deveni posibile chiar și atunci când diferențele dintre părți par insurmontabile. În acest moment, Statele Unite se află în stadiile incipiente ale pregătirii. Nu este încă clar când vor fi posibile progrese către următoarea fază de pace — pre-negocieri.
Pe măsură ce Washingtonul și celelalte părți relevante stabilesc poziții mai unificate, pre-negocierile menite să aducă Rusia și Ucraina în discuții directe pot primi mai multă atenție. Sarcina va fi de a convinge ambele părți că diplomația le poate sprijini și chiar promova interesele.
Odată ce părțile convin asupra unui proces pentru negocieri directe, atunci începe partea grea. Confidențialitatea este de obicei recomandabilă pentru discuțiile față în față, dar este dificil de realizat.
Ads
Două soluții posibile pentru diferendul teritorial dintre Rusia și Ucraina
Pacea dintre Rusia și Ucraina ar trebui, desigur, să fie scopul principal al unor astfel de discuții. Cele mai provocatoare dintre toate – și, ca rezultat, probabil să fie rezolvate ultimul – vor fi problemele teritoriale.

Acestea vor fi influențate de realitățile militare și de alte surse de pârghie. Niciuna dintre părți nu a făcut suficient progres pe câmpul de luptă pentru a-și îndeplini toate revendicările teritoriale: toată Ucraina pentru Moscova și granițele Ucrainei de la independența din 1991 pentru Kiev.

Cea mai sigură și corectă modalitate de a soluționa disputele teritoriale este să întrebi oamenii din regiune ce vor. Referendumul nu este întotdeauna perfect. Dar tratate cu grijă de către Națiunile Unite, acestea pot fi cea mai bună abordare pentru facilitarea autodeterminării.

O primă opțiune ar fi să pună toate zonele ocupate ale Ucrainei sub o tutelă ONU și să solicite ambelor armate să se retragă pentru o perioadă de trei până la cinci ani, după care cetățenii ucraineni ar vota separat în Donbas și Crimeea dacă vor să facă parte din Rusia, parte a Ucrainei sau o regiune autonomă a oricărei țări.

O altă soluție ar fi acceptarea temporară a granițelor Ucrainei din 23 februarie 2022 ca o linie de control care separă forțele militare și granițele din 1991 ca graniță oficială între Rusia și Ucraina, până când ar putea avea loc un referendum condus de ONU pentru a determina statutul a tot ceea ce este între acele două granițe. Atât Donbasul, cât și Crimeea ar organiza apoi referendumuri populare pentru a stabili afilierea lor precisă cu Rusia sau Ucraina în termen de cinci până la șapte ani.

Rusia și Ucraina nu sunt încă pregătite pentru discuții directe. Dar cu grijă și confidențialitate, liderii Statelor Unite și alți terți importanți ar trebui să-și accelereze pregătirile anterioare și să înceapă negocierile prealabile.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#razboi #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova ar putea ajunge, pentru prima dată în istoria sa, la un acord cu Fondul Monetar Internațional care să nu prevadă finanțare directă, ci să fie axat pe evaluarea reformelor și consolidarea credibilității statului. Declarațiile au fost făcute de ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii Exclusiv TV.

Potrivit ministrului, tradițional, relația Moldovei cu FMI a fost asociată cu reforme în schimbul finanțării, însă situația s-a schimbat. În prezent, țara se află într-o etapă în care finanțarea oferită de Uniunea Europeană este suficientă pentru investiții, iar împrumuturile pentru cheltuieli curente nu mai sunt necesare. „Pentru investiții avem bani suficienți. Pe cheltuieli curente nici nu trebuie să ne împrumutăm”, a subliniat Gavriliță.

Ministrul a explicat că există trei tipuri de acorduri cu FMI: acorduri cu finanțare, acorduri cu posibilitatea de finanțare în caz de criză și acorduri fără finanțare, axate pe reforme și recomandări. Un astfel de acord, chiar fără bani, funcționează ca o garanție pentru alți parteneri externi, oferind o evaluare pozitivă a responsabilității și angajamentului statului.

„Există probabilitatea să ajungem la un acord cu FMI fără finanțare, dar care să conțină un ‘diagnostic’ clar: ce trebuie să funcționeze, ce trebuie îmbunătățit și cum. Acest lucru ne ajută în relația cu Uniunea Europeană, cu băncile internaționale și cu alți parteneri”, a menționat ministrul Finanțelor.

Totodată, Andrian Gavriliță a anunțat că, în următorii ani, Republica Moldova ar putea ieși pe piața internațională a eurobondurilor, ceea ce ar reprezenta un nou pas de maturizare economică. „Cel mai probabil, suntem ultima țară din Europa sau dintre statele candidate care nu este prezentă pe piața eurobondurilor. Trebuie să mergem în această direcție și să ne pregătim”, a afirmat oficialul.

Ministrul a subliniat că reacția pieței la comportamentul Guvernului va spori responsabilitatea autorităților, iar existența unui datorii tranzacționate pe piață va oferi o imagine reală a Moldovei pentru investitori și mediul de afaceri european. În plus, acest lucru ar putea deschide accesul companiilor moldovenești la finanțare externă.

În context social, Gavriliță a accentuat necesitatea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Potrivit acestuia, mai puțin de jumătate din populația aptă de muncă este încadrată în câmpul muncii, iar statul trebuie să stimuleze dorința și capacitatea oamenilor de a lucra. „Statul trebuie să ajute copiii, persoanele cu dizabilități și vârstnicii. Cei care pot munci trebuie să fie parte a pieței muncii, să plătească taxe și să participe activ la economie”, a declarat ministrul.

În concluzie, șeful de la Finanțe a subliniat că principala provocare a Republicii Moldova nu mai este lipsa banilor pentru investiții, ci capacitatea de a le implementa rapid și eficient. „Cheltuielile curente și salariile trebuie acoperite din venituri proprii. Nu avem dreptul să le finanțăm din datorii”, a punctat Andrian Gavriliță.