Dacia va produce mai multe mașini în 2023

Dacia s-ar putea îndrepta din nou către o producţie anuală de 350.000 de maşini la Mioveni, pe măsură ce criza componentelor este depăşită. Mai mult, odată cu revenirea producţiei, şi cifra de afaceri a Automobile Dacia va reveni la peste 5 miliarde de euro, valoare depăşită atât în 2018 cât şi în 2019, ultimul an când Dacia a avut o cifră de afaceri peste cea a OMV-Petrom, scrie ZF.

„Anul acesta producţia se îndreaptă spre volumele din 2019, ne vom apropia. Dar dacă nu apar probleme neprevăzute. Noi căutăm soluţii de optimizare a producţiei. Criza componentelor există, dar am găsit soluţii. Avem management de criză în continuare, ne întâlnim cu furnizorii, dar situaţia arată mai bine astăzi decât ieri. Dar şi în aceste condiţii, România a produs anul trecut peste 500.000 de maşini, o cifră record”, a explicat Mihai Bordeanu, directorul general al Automobile Dacia.

Cifra de afaceri realizată de Automobile Dacia în 2021 a fost de 4,3 mld. euro, în creştere cu 17% faţă de 2020, potrivit unui raport al companiei.

Creşterea vine în contextul în care producţia a rămas la un nivel similar, însă uzina a livrat maşini mai scumpe şi a demarat livrările de Jogger.

Având în vedere producţia cu 22% mai mare în 2022 dar şi creşterea preţurilor, Dacia ar putea anunţa în următoarele luni rezultate de peste 5,5 miliarde de euro pentru anul trecut.

De partea cealaltă, Dacia a produs anul trecut aproape 315.000 de maşini la Mioveni, în creştere de la 257.000 de maşini în 2021, însă volum mai mic decât cele aproape 350.000 asamblate în 2019, an în care se discuta despre creşterea capacităţii de producţie la peste 400.000 de unităţi.

Producţia este susţinută puternic de noile modele intrate în producţie – Duster facelift, Spring sau noul Jogger la Dacia. În 2019 Dacia avea un singur model nou – Duster II.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#automobile #productie #Dacia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Intermediarii profită în timp ce țițeiul rusesc găsește rute indirecte către piața europeană, susțin politicienii și oamenii din industrie, citați de politico.eu.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că dependența Europei de petrolul și gazele rusești „aparține trecutului”.

Dar alții, de la înalți oficiali ucraineni la europarlamentari și persoane din industrie, spun că acest capitol al istoriei nu s-a încheiat.

Cantități semnificative de hidrocarburi rusești, în special de petrol, continuă să fenteze sancțiunile și pe piața europeană, spun aceștia, obținând bani care finanțează mașinăria de război a lui Vladimir Putin.

Este cunoscut faptul că petrolul brut e dificil de urmărit pe piețele globale. Acesta poate fi ușor combinat cu alte transporturi în țările de tranzit, creând efectiv un lot mai mare de petrol ale cărui origini nu pot fi determinate. Procesul de rafinare, necesar pentru orice aplicație practică, elimină, de asemenea, orice urmă a originii materiei prime.

O rețea complexă de companii de transport maritim, care poartă steaguri ale unor jurisdicții offshore insesizabile, adaugă un strat suplimentar de mister; unele au fost acuzate că ajută Rusia să ascundă originea exporturilor sale de țiței folosind o varietate de mijloace.

UE a interzis în mare parte combustibilii fosili ruși de la declanșarea invaziei încoace, cu excepții pentru cantități limitate de țiței prin conducte, gaze prin conducte, gaze naturale lichefiate (GNL) și produse petroliere.

Rute spre Europa

Dar volume mari de țiței rusesc – o sursă de venituri mai mare decât gazele – sunt încă expediate pe piețele globale, ceea ce îi face pe unii experți să suspecteze că acestea ajung pe piața europeană pe ușa din spate.

„De la introducerea sancțiunilor, volumele de țiței pe care Rusia le exportă au rămas mai mult sau mai puțin constante”, a declarat Saad Rahim, economist-șef al firmei globale de tranzacționare a mărfurilor Trafigura. „Este posibil ca petrolul rusesc să fie vândut în continuare către UE și națiunile occidentale prin intermediari.”

O rută potențială către Europa este prin Azerbaidjan, care se învecinează cu Rusia și este punctul de plecare al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), operată de BP. Portul Ceyhan, din Turcia, este un important centru de aprovizionare din care se expediază țițeiul către Europa; de asemenea, primește cantități mari din Irak prin conducta Kirkuk-Ceyhan.

François Bellamy, un europarlamentar francez și membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European, a exprimat suspiciuni cu privire la această rută într-o întrebare recentă adresată Comisiei. Datele arată că Azerbaidjanul a exportat cu 242.000 de barili pe zi mai mult decât a produs între aprilie și iulie anul trecut, a spus el – o marjă mare față de producția internă, care a fost de 648.000 de barili pe zi luna trecută și care este în declin pe termen lung, potrivit cifrelor ministerului.

„Cum poate o țară să își diminueze producția și să își crească exporturile în același timp? Există ceva complet inconsecvent în cifre, și această inconsecvență creează suspiciuni că sancțiunile sunt eludate”, a declarat Bellamy.

În același timp, însă, Turcia și-a dublat anul trecut importurile directe de petrol rusesc și a refuzat să impună sancțiuni asupra țițeiului rusesc, în ciuda faptului că a oferit simultan sprijin militar și umanitar Ucrainei.

Centrul finlandez pentru cercetare în domeniul energiei și al aerului curat (CREA) a avertizat la sfârșitul anului trecut că „o nouă rută pentru petrolul rusesc către UE apare prin Turcia, o destinație în creștere pentru țițeiul rusesc”, unde acesta este rafinat în produse petroliere care nu fac obiectul sancțiunilor, fiind vândut mai departe.

„Avem suficiente dovezi că unele companii internaționale cumpără produse de rafinare realizate din petrol rusesc și le vând mai departe în Europa”, a declarat Ustenko, consilierul lui Zelenski. „Este complet legal, dar complet imoral. Doar pentru că este permis, nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic în această privință.”