Exporturile în UE s-au dus la vale. Cele din CSI au crescut de două ori

În cinci luni ale anului exporturile Republicii Moldova au constituit 1,39 miliarde de dolari, cu 4,8% mai puțin față de perioada similară a anului 2022, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Exporturile de mărfuri autohtone în ianuarie-aprilie 2023 au constituit 942,6 milioane dolari SUA (67,9% din total exporturi), fiind în scădere cu 18,2% față de perioada similară din anul 2022, care a influențat micșorarea valorii totale a exporturilor cu 14,4%.

Reexporturile de mărfuri străine (după prelucrare și clasice) în ianuarie-aprilie 2023 s-au cifrat la 446,4 milioane dolari SUA (32,1% din total exporturi), sau cu 45,7% mai mult comparativ cu aceeași perioadă din anul 2022. Această creștere a contribuit la majorarea pe total exporturi cu 9,6%.

Reexporturile de mărfuri după prelucrare au deținut 12,6% în total exporturi, iar reexporturile clasice de mărfuri – 19,5%

Exporturile de mărfuri destinate țărilor Uniunii Europene (UE–27), în ianuarie-aprilie 2023, au totalizat 861,7 milioane dolari SUA (cu 11,3% mai puțin, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul 2022), deținând o pondere de 62,0% în total exporturi, în scădere cu 4,6 puncte procentuale față de ianuarie-aprilie 2022.

Exporturile de mărfuri destinate țărilor CSI, în ianuarie-aprilie 2023, au avut o valoare de 346,5 milioane dolari SUA (cu 168,0 milioane dolari SUA sau de 1,9 ori mai mult, în raport cu perioada similară din anul 2022), care echivalează cu o cotă de 25,0% în total exporturi, în creștere cu 12,8 puncte procentuale, comparativ cu ianuarie-aprilie 2022. Această majorare a fost generată, în principal, de sporirea exporturilor de mărfuri în Ucraina (cu 152,9 milioane dolari SUA sau de 2,9 ori mai mult, față de ianuarie-aprilie 2022).

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#CSI #export #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.