Febra creditelor! Miliarde împrumutate într-o lună. Cine se îndatorează cel mai mult

21 Mart. 2026, 10:03
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
21 Mart. 2026, 10:03 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Volumul creditelor noi acordate în Republica Moldova a constituit 6,72 miliarde de lei în luna februarie 2026, potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei. Din totalul finanțărilor, 67,8% au fost contractate de mediul de afaceri, iar 32,2% de persoanele fizice.

Cea mai mare parte a creditelor acordate companiilor a revenit societăților comerciale nefinanciare, care au contractat împrumuturi de circa 2,49 miliarde lei în moneda națională, la o rată medie a dobânzii de 8,16%, și alte 1,44 miliarde lei în valută, la 4,97%. Sectorul financiar nebancar a atras 245 milioane lei în MDL, la o dobândă de 8,02%, și 162 milioane lei în valută, la 5,48%. În același timp, persoanele fizice care desfășoară activitate de antreprenor au contractat credite de 106 milioane lei în lei, la o rată de 10,29%, în timp ce împrumuturile în valută au fost nesemnificative.

Pe segmentul populației, creditele de consum au dominat, totalizând aproximativ 1,34 miliarde lei, cu o rată medie de 11%. Creditele imobiliare au însumat 812 milioane lei, fiind acordate la o dobândă de 8,09%. Structura creditelor de consum indică o pondere majoră a împrumuturilor pe termene între 2 și 5 ani, care au depășit 1,2 miliarde lei, cu o rată medie de 10,84%, în timp ce creditele pe termen scurt și cele pe termen lung au avut volume mai reduse, dar dobânzi mai ridicate, de până la aproape 14%.

Datele BNM arată că dobânzile la creditele în valută rămân mai mici decât cele în lei, însă cererea pentru aceste împrumuturi este limitată, în special în rândul persoanelor fizice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.