Fermierii, lăsați fără bani. Agricultura primește doar 6% din creditele acordate economiei

15 Mai 2026, 13:28
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
15 Mai 2026, 13:28 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Accesul fermierilor la credite rămâne extrem de redus, în condițiile în care agricultura primește doar aproximativ 6% din totalul împrumuturilor acordate în economie, susține deputatul Serghei Ivanov, președinte al Comisiei pentru agricultură și industrie alimentară.

Potrivit parlamentarului, din cele peste 100 de miliarde de lei acordate sub formă de credite în economie, doar o mică parte ajunge în agricultură, ceea ce reflectă o problemă structurală de subfinanțare a sectorului.

Ivanov afirmă că băncile consideră agricultura un domeniu cu risc ridicat, din cauza secetei, calamităților naturale, instabilității veniturilor și lipsei unor mecanisme eficiente de garantare a împrumuturilor.

„Moratoriul a fost o soluție bună pe moment, dar nu a venit la pachet cu un instrument financiar care să asigure continuitatea”, a declarat Serghei Ivanov la AgroTV Moldova.

Deputatul susține că actualele programe de creditare sunt accesibile în special fermierilor mari și celor considerați „bancabili”, în timp ce producătorii mici sau cei aflați în dificultate rămân practic excluși din sistemul financiar.

„Băncile preferă să acorde credite unui om de afaceri care astăzi cumpără o tonă de grâu și o vinde mâine, decât să finanțeze producătorul pe care îl consideră riscant”, a afirmat Ivanov.

Parlamentarul avertizează că problemele din agricultură pot avea efecte asupra întregii economii și critică abordarea autorităților față de falimentele din sector.

„Agricultura este acea rotiță din motorul economiei, care, odată oprită, blochează întregul sistem”, a declarat deputatul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.