Firmele fug de lei, se refugiază în valută: semn că vine ceva?

În luna martie 2025, volumul total al depozitelor noi atrase la termen de către băncile din Republica Moldova a constituit 4,06 miliarde de lei, în scădere cu 11,4% față de luna februarie, potrivit datelor publicate de Banca Națională a Moldovei. Scăderi au fost înregistrate atât în moneda națională, cât și în valută.

Depozitele în lei, care reprezintă 73,6% din total, s-au diminuat cu 14,5% față de luna precedentă, însumând 2,98 miliarde lei. Depozitele atrase în valută au totalizat 1,07 miliarde lei, în scădere cu 1,7% comparativ cu februarie.

Dobânzile au înregistrat o evoluție mixtă. Rata medie la depozitele în lei a crescut cu 0,47 puncte procentuale, ajungând la 4,57%, în timp ce rata medie la cele în valută a scăzut la 1,27%.

În martie, populația a constituit depozite în valoare de 3,07 miliarde lei, cu 11,2% mai puțin decât în luna anterioară. Cele mai solicitate au fost depozitele cu termen între 2 și 5 ani (39,7%) și cele între 6 și 12 luni (27,8%). Comparativ cu martie 2024, economiile populației în lei au crescut cu 63,6%, iar cele în valută – cu 13,6%.

Rata medie la depozitele în lei atrase de la populație s-a majorat la 4,70%, în creștere cu 0,26 p.p., în timp ce pentru cele în valută dobânda a scăzut ușor, la 1,18%.

Pentru persoanele juridice, martie a adus o scădere semnificativă a depozitelor în lei, cu 22,7%, până la 719,4 milioane lei. În schimb, depozitele în valută s-au majorat puternic, cu 48,1%, atingând 268,8 milioane lei. Comparativ cu martie 2024, depozitele în lei ale companiilor au crescut cu 59,8%, iar cele în valută s-au triplat.

Dobânzile au urmat o traiectorie mixtă: rata medie la depozitele în lei ale companiilor a crescut cu 0,95 p.p., ajungând la 4,15%, în timp ce pentru depozitele în valută s-a înregistrat o scădere de 0,54 p.p., până la 1,54%.

#depozite #companii #economii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.