Flota din umbră a lui Putin din Moldova rămâne fără licență

Companiile SRL „HATI SHIPMANAGEMENT”, SRL „MRK SHIPMANAGEMENT” și SRL „ADEL SHIPMANAGEMENT”, implicate în transportul petrolului rusesc, au fost respinse de Consiliul pentru Promovarea Investițiilor de Importanță pentru Securitatea Statului, după ce nu au prezentat documentele și informațiile solicitate, inclusiv date referitoare la conturile bancare ale fondatorilor. În urma acestui refuz, autoritățile au decis retragerea actelor permisive pentru activitățile acestor companii în domenii sensibile precum energie, transporturi, apă și canalizare, aerospațial, apărare și electoral.

Consiliul a propus refuzul aprobării prealabile pentru investițiile de importanță strategică, iar în lipsa completărilor cerute, s-a luat decizia de retragere a licențelor și de înstrăinare a acțiunilor deținute în aceste companii într-un termen de 60 de zile de la notificare. Aceasta include și aplicarea clauzei de schimbare a controlului asupra acestora.

De asemenea, SRL „BPC SHIPMANAGEMENT” și SRL „SAL SHIPMANAGEMENT” nu au reușit să furnizeze documentele solicitate în mod repetat de Consiliu, iar în urma acestui fapt s-a decis același refuz de aprobare a investițiilor și retragerea actelor permisive pentru activitățile în domeniile menționate mai sus.

Peste 20 de petroliere gestionate de companii moldovenești au transportat milioane de tone de țiței rusesc. Aceste companii sunt controlate de persoane interpuse, unele dintre ele au lucrat la compniile lui Dorin Damir, finul oligarhului Vladimir Plahotniuc, potrivit investigației RISE Moldova .

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#petrolier #licenta #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.