(FOTO/VIDEO) Cum arată și câți kilometri are cea mai lungă autostradă din lume. Străbate munți și deșerturi

Cea mai lungă autostradă din lume a fost deschisă în totalitate. Are 2.800 de kilometri și se află în China. 500 de kilometri traversează deșertul.

Autostrada Beijing – Urumqi a fost de curând finalizată şi uneşte capitala regiunii autonome Xinjiang Uygur situată în nord-vestul Chinei prin deşertul Gobi şi peste munţi.

Pe data de 30 iunie, ultima secţiune a autostrăzii Beijing-Xinjiang, lungă de 2.822 de kilometri, s-a deschis traficului, ruta fiind pe deplin operaţională, informează China Daily.

Autostrada străbate 6 regiuni

Lungul drum străbate şase regiuni la nivel provincial: Beijing, provinciile Hebei, Shanxi şi Gansu, precum şi regiunile autonome Mongolia Interioară şi Xinjiang Uygur.

Conform Ministerului chinez al Transporturilor, este a doua autostradă care leagă regiunea autonomă de celelalte părţi ale Chinei şi micșorează distanţa de conducere între Urumqi şi Beijing cu 1.300 km, făcându-l cel mai rapid pasaj rutier din partea de nord-vest, nord şi nord-est al țării asiatice.

Când a început construcția

Traseul, numerotat G7, este una dintre cele 7 autostrăzi ale Chinei care leagă Beijingul de alte oraşe importante în cadrul planului naţional de autostrăzi.

Porțiunea de la Beijing s-a deschis traficului în 2014, în timp ce secţiunea Linbai din Xinjiang şi Mongolia Interioară a fost dată spre circulație în anul 2017. De asemenea, construcţia a început pe ultima secţiune din Xinjiang în anul 2019.

Ce înseamnă G7 pentru chinezi

Autostrada G7 va fi una dintre cele mai rapide dintre mai multe legături continentale rutiere şi feroviare eurasiatice existente. Această autostradă îşi are terminalul estic în Tianjin şi terminalul vestic în Rotterdam, Olanda.

În plus, se preconizează că G7 va spori cu mult comunicarea şi va înlesni dezvoltarea socială şi economică între Xinjiang şi alte părţi ale Chinei, fiind în acelaşi timp foarte importantă în Iniţiativa Centurii şi Drumurilor şi în Planul de Dezvoltare Vestică, informează ministerul Transporturilor din China.

Nu în ultimul rând, G 7 este cea mai convenabilă rută de la portul uscat Khorgas din Xinjiang până la portul de coastă Tianjin al Mării Galbene.

G7 este primul drum modern care traversează judeţul autonom Barkol Kazak din Xinjiang şi judeţul Yiwu, făcând călătoriile în şi în afara acestor zone mai convenabile. De asemenea, G 7 va aduce mai multe oportunităţi de afaceri localnicilor.

#autostrada #cea mai lunga #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.