Germania a găsit o soluție pentru a-și reduce depedența de gazul rusesc

Germania vrea să accelereze construcţia de terminale de gaz natural lichefiat (GNL), care să-i permită importul de GNL pe mare pentru a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc, într-un context de tensiuni între Moscova şi ţările occidentale în legătură cu Ucraina, a transmis guvernul de la Berlin.

„Planul guvernului este de a dezvolta terminale GNL în Germania”, a declarat Steffen Hebestreit, purtătorul de cuvânt al cancelarului Olaf Scholz, într-un briefing de presă, scrie Agerpres. „Gazul lichefiat este o soluţie alternativă la importul de gaz rusesc”, a adăugat el, amintind că ‘mai multe proiecte’ de terminale sunt deja lansate, mai ales în oraşele Brunsbüttel şi Stade, în nordul ţării.

Aceste două proiecte „trebuie accelerate”, a declarat purtătorul de cuvânt, în condiţiile în care lucrările pe cele două şantiere, inaugurate în 2019 de guvernul condus de Angela Merkel, încă nu au început din cauza problemelor administrative şi financiare.

Aceste proiecte, aparţinând unor companii private, sunt subvenţionate de autorităţile publice.

Terminalele GNL permit importul de gaz natural pe cale maritimă, însă Germania nu dispune deocamdată de niciun echipament de acest tip şi primeşte toate livrările de gaze prin gazoducte, majoritatea provenind din Rusia.

Astfel de terminale ar permite Berlinului să-şi diversifice furnizorii, majorând comenzile din SUA, Qatar sau Canada.

Germania vrea să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc, în contextul tensiunilor între Moscova şi ţările occidentale.

Poziţia Berlinului este taxată ca ambiguă în această criză, între imperativul de solidaritate cu aliaţii occidentali şi cu Ucraina şi nevoia de a-şi menaja marele furnizor de gaz.

În prezent, 50% din gazul importat de Germania provine din Rusia. Potrivit datelor guvernamentale, 50% din locuinţele germane se încălzesc cu gaz, care reprezintă 26,7% din consumul primar de energie.

Recurgerea la această energie ar urma să crească, în cadrul tranziţiei energetice, pentru a înlocui energia nucleară şi cea pe bază de cărbune, ca sprijin pentru sursele regenerabile.

#gaz lichefiat #Gaz rusesc #Germania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.