Chinezii pun mâna pe o parte din cel mai mare port german. Decizia lui Olaf Scholz atrage critici: O mare greșeală

Guvernul german a fost de acord să permită grupului chinez de transport maritim Cosco să ia o participaţie în cel mai mare port maritim al ţării, într-o decizie care a divizat parlamentarii şi a atras critici de la Bruxelles, a raportat Financial Times.

Cosco Shipping Ports va avea permisiunea de a achiziţiona până la 25% din instalaţia de containere Tollerort – unul dintre numeroasele terminale care cuprind portul Hamburg – a anunţat miercuri guvernul federal.

Acordul este un compromis, convenit la insistenţele cancelarului german Olaf Scholz, după opoziţia din motive de securitate naţională din partea ministerelor sale de economie, externe, apărare şi interne. Cosco plănuia iniţial să achiziţioneze 35% din terminal, pentru 65 de milioane de euro, de la compania de logistică HHLA, într-o ofertă anunţată anul trecut.

Achiziţia vine într-un moment sensibil pentru relaţiile dintre Berlin şi Beijing: războiul Rusiei în Ucraina, în special, a dat impuls criticilor legăturilor economice ale Germaniei cu potenţialii rivali geopolitici, scrie ZF.

China este cel mai mare partener comercial al Germaniei, iar Scholz va călători în China săptămâna viitoare în prima sa vizită oficială la Beijing, luând cu el o delegaţie de afaceri.

Ministerul Economiei a spus că, în condiţiile revizuite ale acordului portuar, Cosco nu va putea exercita nicio influenţă nejustificată asupra managementului terminalului. Compania chineză este deja cel mai mare client al portului.

„Orice achiziţie suplimentară peste pragul de [25%] este interzisă”, a spus ministerul. „Acest lucru împiedică o participare strategică în [Tollerort] şi reduce achiziţia la o participare pur financiară. Motivul interdicţiei parţiale este existenţa unei ameninţări la adresa ordinii şi siguranţei publice.”

Cosco Shipping Ports este o filială listată la Hong Kong a companiei de stat China Cosco Shipping Corporation, ale cărei filiale oferă şi sprijin marinei chineze.

În Europa, companiile chineze deţin acţiuni într-o serie semnificativă de porturi, inclusiv în Le Havre şi Dunkerque în Franţa, Anvers şi Bruges în Belgia, precum şi în Spania, Italia, Turcia şi Grecia.

Cel mai mare partener de coaliţie al lui Scholz, Partidul Verzilor, s-a opus în mod deosebit candidatului Cosco.

Liderul fracţiunii, Katharina Dröge, a spus că acordul a fost „o mare greşeală” a cancelarului.

#port #transport maritim #Germania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Un complex de bunuri din municipiul Ungheni a fost cumpărat contra unei sume de 1,925 milioane de lei, în cadrul licitației „cu strigare”, organizate la 16 decembrie de Agenția Proprietății Publice.

Potrivit instituției, bunul vândut include două construcții cu suprafețe de 133,5 metri pătrați și 19,5 metri pătrați, precum și terenul aferent pentru construcții, cu o suprafață de 0,054 hectare, amplasat pe strada Fiodor Musatov nr. 3 din municipiul Ungheni. Valoarea totală a tranzacției se ridică la aproape două milioane de lei, pasul de licitare fiind stabilit la 10%.

Conform Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere, adjudecatarul urmează să achite întreaga sumă de aproape 2 milioane de lei în termen de 20 de zile de la semnarea procesului-verbal al licitației. Ulterior, în decurs de șapte zile de la achitarea banilor în bugetul de stat, Agenția Proprietății Publice și cumpărătorul vor încheia contractul de vânzare-cumpărare.

Pe lângă prețul de adjudecare, cumpărătorul va achita și impozitul privat de 1%, ceea ce înseamnă 19 250 de lei, sumă care se adaugă la valoarea totală a tranzacției.

Totodată, Agenția Proprietății Publice informează că pentru licitația „cu reducere” nu au fost depuse cereri de participare.

În total, Agenția Proprietății Publice a scos la vânzare terenuri și imobile în aproximativ 20 de localități din Republica Moldova. Cel mai valoros lot era un teren de 5,342 hectare din comuna Zagarancea, raionul Ungheni, cu un preț de pornire de 11 milioane de lei, însoțit de o obligație investițională de 5 milioane de euro, ce urma să fie realizată în termen de trei ani de la semnarea contractului.