În ciuda sancțiunilor, America încă e dependentă de Rusia: Putin vinde o resursă cheie de 1 miliard de dolari în SUA

13 Mai 2023, 05:39
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Mai 2023, 05:39 // Actual //  bani.md

Statele Unite și alte națiuni occidentale s-au grăbit să sancționeze Rusia după ce președintele rus Vladimir Putin a ordonat invazia Ucrainei în 24 februarie 2022. Cu toate astea, în prezent Putin încă vinde combustibil nuclear în SUA, o resursă cheie, de aproape 1 miliard de dolari.

Aliații occidentali și-au unit forțele pentru a sancționa resursele provenite din Rusia precum petrolul și gazul, pentru a priva Kremlinul de câștiguri financiare pe fondul canalizării banilor în războiul său împotriva Ucrainei, potrivit Newsweek.

Companiile internaționale cu afaceri în Rusia s-au grăbit și ele să plece, dăunând și mai mult economiei ruse, dar Moscova încă menține o înțelegere fermă cu un grup de mai multe țări, care își doresc ceva esențial: combustibilul nuclear. Să spunem că și în UE există 5 țări care au importat combustibil nuclear din Rusia (Bulgaria, Cehia, Finlanda, Ungaria, Slovacia), pentru cele 18 reactoare construite de Moscova.

Energia nucleară, care generează energie printr-un proces de scindare a atomilor de uraniu, a scăpat de sancțiuni după mai mult de un an de război. Îmbogățirea uraniului este un proces extrem de specializat, care poate fi realizat doar în anumite țări, precum Rusia. Rusia are unele dintre cele mai mari provizii de uraniu din lume și excelează, de asemenea, în procesul necesar de transformare a acestuia în uraniu îmbogățit.
Gaseste cat mai repede solutia pentru backlink-uri: Moz, ahrefs sau SEOScore
Uzinele comerciale de transformare a uraniului funcționează în Rusia, Canada, China și Franța, Rusia având cea mai mare infrastructură necesară pentru conversie.

Din această cauză, Rosatom State Nuclear Energy Corporation — colecția de furnizori nucleari a Rusiei — furnizează un sfert din combustibilul nuclear al SUA, iar Statele Unite continuă să plătească pentru resursă, cheltuind un miliard de dolari anul trecut.
Schimbul de combustibil nuclear pentru bani este o derivație a Programului Megatoni în Megawați din 1993 stabilit între SUA și Rusia, care a redus posesia Rusiei de combustibil nuclear prin conversia a 500 de tone metrice de uraniu pentru arme în 15.000 de tone de uraniu slab îmbogățit, care a fost apoi vândut în SUA pentru utilizare ca combustibil nuclear.

Programul a redus capacitatea de arme rusești cu peste 20.000 de focoase nucleare și a furnizat Statelor Unite combustibilul atât de necesar, care ar putea oferi o formă de energie mai ieftină și mai curată.

Combustibilul nuclear se confruntă cu o renaștere pe măsură ce lumea se luptă cu efectele și preocupările crescute ale schimbărilor climatice. Energia nucleară are emisii zero și este a doua cea mai mare sursă de electricitate cu emisii scăzute de carbon din lume, după hidroenergie, potrivit unui site web al Biroului pentru Energie Nucleară din SUA.

În martie 2023, primul reactor nuclear din SUA din ultimii șapte ani a început reacții nucleare în Georgia. CNBC a raportat că, inclusiv noul reactor, există 93 de reactoare în Statele Unite care furnizează o cincime din energia națiunii. Un sfert din resursele nucleare necesare pentru a alimenta această energie provine din Rosatom.

Companiile americane plătesc foarte mult pentru resursele necesare pentru a-și alimenta reactoarele, ceea ce înseamnă că finanțează atât Rusia, cât și Ucraina în timpul războiului. Cu toate acestea, cele 113 miliarde de dolari, sprijinul Congresului acordat Ucrainei prin intermediul ajutorului militar, guvernamental și umanitar a depășit cu mult miliardul de dolari cheltuit de companiile americane pentru combustibilul nuclear al Rosatom în 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.