„În curând vom putea înlocui gazele rusești”. Grecia va construi o instalație de gaz lichefiat pentru zona Balcanilor

Sud-estul Europei a început lucrările la o instalaţie de înmagazinare a gazului natural lichefiat în portul Alexandroupolis, un proiect eleno-bulgar, la care se vor alătura Serbia şi Macedonia de Nord. Investițiile în proiect sunt de circa 400 milioane de euro, capacitatea de înmagazinare a gazului natural lichefiat va fi de 153.500 metri cubi pe an şi se estimează că va putea să regazeifice circa 5,5 miliarde mc.

Premierul Kyriakos Mitsotakis a dat startul lucrărilor. La eveniment au participat reprezentanți din cele trei țări partenere precum și președintele Consiliului Europei, Charles Michel.

La inaugurarea lucrărilor, Michel a subliniat că proiecte precum acesta reliefează cât este de important „să devenim stăpânii propriului destin”.

Instalaţia de la Alexandroupolis este „o iniţiativă de importanţă geostrategică”, care demonstrează direcţia spre care trebuie să se îndrepte Europa „să ne diversificăm sursele energetice şi să devenim independenţi faţă de gazul rusesc”, a spus Michel, care a dat asigurări că noul viitor comun se va construi prin „cooperare cu prietenii noştri din Balcani”.

La eveniment au participat şi premierul Bulgariei, Kiril Petkov, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, şi premierul Macedoniei de Nord, Dimitar Kovacevski.

„Cu acest proiect atât de important, în curând vom putea înlocui gazele naturale din surse ruseşti. Şantajul recent al Moscovei face ca această cooperare nu doar să fie necesară, ci şi urgentă”, a punctat prim ministrul elen.

În flancul de sud, Grecia mai are proiecte de interconectare pe partea de gaze cu Israel, Cipru şi Egipt.

Centrala de la Alexandroupolis va fi gata la finele anului viitor şi va fi constituită dintr-o unitate flotantă, situată pe mare, la circa 18 kilometri de port, destinată recepţiei, înmagazinării şi regazeificării gazului natural lichefiat. Va fi prima instalaţie extra-teritorială a Greciei. Printr-un sistem de gazoducte submarine şi terestre, gazul natural va fi trimis în Sistemul Naţional de Transport al Gazelor (NSF) şi de acolo consumatorilor finali. În plus, va putea să se conecteze la Interconectorul Grecia-Bulgaria (IGB), ale cărui lucrări vor fi finalizate în câteva luni, şi la Gazoductul Trans Adriatic (TAP), care va duce gaze din Azerbaidjan spre Italia şi care a început să funcţioneze recent, scrie Agerpres.

În urma construcției apeductului, Grecia îşi va dubla capacitatea de înmagazinare, care în prezent este de 225.000 metri cubi la Revithousa şi va fi majorată la 380.000 metri cubi la această centrală prin construirea unui al doilea terminal.

Sud-estul Europei consumă între 10 şi 11 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care circa 50% provin din Rusia.

#zona Balcanilor #gaze rusesti #gaz lichefiat #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur nu este doar o înțelegere politică, ci un șoc economic cu efecte directe asupra agriculturii din Republica Moldova, avertizează expertul în agribusiness Iurie Rija. Potrivit acestuia, Mercosur – cu o piață de circa 270 de milioane de consumatori – devine un gigant care, prin volum și costuri reduse, va dicta prețurile de referință la bursele europene, inclusiv pe Euronext, de care depinde și piața moldovenească.

Deși produsele agricole din America de Sud sunt cotate la CBOT Chicago în dolari, prețul real pentru regiunea noastră se formează la Euronext Paris. Odată cu eliminarea tarifelor vamale pentru porumb, soia, uleiuri vegetale și șroturi din Brazilia și Argentina, aceste volume vor intra masiv în porturile europene, în special în Spania și Olanda, punând presiune imediată pe cotațiile europene.

„Prețul la Giurgiulești nu se formează în vid. El este Matif minus cost logistic minus marja de risc. Dacă Euronext cade, automat cade și prețul la poarta fermierului din Cahul sau Edineț”, explică Rija.

Un factor-cheie este arbitrajul valutar. În timp ce exporturile Mercosur se fac în dolari, monedele Braziliei și Argentinei – realul și peso – s-au depreciat puternic. Asta le permite fermierilor sud-americani să scadă prețurile în dolari și să rămână profitabili în moneda locală, împingând în jos prețurile globale.

În același timp, navele Panamax care pleacă din portul Santos (Brazilia) au costuri logistice mult mai mici pe tonă decât barjele de pe Dunăre care duc marfa moldovenească spre Constanța. O scădere a tarifelor de navlu oceanic face ca porumbul brazilian să fie mai ieftin în Rotterdam decât cel moldovenesc livrat la CPT Constanța.

Efectul de substituție va lovi direct exporturile Moldovei. Marii procesatori europeni – ADM, Bunge, Cargill – vor compara porumbul din Mato Grosso cu cel din sudul Moldovei și vor alege marfa mai ieftină. Dacă porumbul brazilian ajunge mai ieftin în UE, cererea pentru marfa moldovenească scade, iar „basis-ul” de la Giurgiulești va fi forțat să se ajusteze în jos.

„Moldova nu pierde pentru că produce scump, ci pentru că vinde într-o piață unde prețul marginal e setat de navele Panamax, nu de barjele de pe Dunăre”, subliniază Rija.

O altă vulnerabilitate majoră este uleiul de soia. Argentina, lider mondial la exportul acestui produs, va putea livra cu taxe reduse în UE, afectând direct piața de uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de floarea-soarelui, unul dintre pilonii agriculturii moldovenești.

În paralel, costurile de conformare la standardele UE apasă greu asupra fermierilor moldoveni, în timp ce produsele din Mercosur intră pe piață fără aceste costuri ascunse – pesticide mai ieftine, suprafețe uriașe și forță de muncă mai slab remunerată. „UE importă externalități pentru a menține prețuri scăzute la alimente în Berlin și Paris”, avertizează expertul.

Există totuși o potențială pârghie: standardele de mediu EUDR. Dacă Moldova reușește să implementeze rapid sisteme de trasabilitate și certificare „verde”, ar putea obține un premium de 5–10% față de marfa generică sud-americană.

Pe segmentul zootehnic, acordul riscă să lovească indirect și mai dur. Moldova a importat în 2023 carne în valoare de 73,5 milioane de dolari, în principal din Ucraina, Polonia, Spania și Germania. Dacă șrotul din Argentina intră mai ieftin în UE, costul furajelor va scădea, iar carnea europeană va deveni și mai competitivă, invadând piețele periferice, inclusiv Moldova.

„Pentru Republica Moldova, riscul este să devină o victimă colaterală într-un război de miliarde: UE își salvează industria auto și chimică oferind la schimb piața alimentară”, concluzionează Iurie Rija.