India ar putea exporta mai mult zahăr

India ar putea exporta cu până la un milion de tone de zahăr mai mult în sezonul 2022/2023, dacă producţia se va situa la limita superioară a actualelor previziuni, a anunţat Avantika Saraogi, un oficial al unuia dintre cei mai mari producători de zahăr şi etanol, Balrampur Chini Mills, transmite Reuters.

Până acum India a exportat în sezonul 2022/2023 doar 6,1 milioane de tone de zahăr, faţă de nivelul record de 11 milioane de tone de zahăr în sezonul precedent.

India este cel mai mare consumator şi producător mondial de zahăr şi al doilea mare exportator după Brazilia.

Oficialii guvernamentali şi din industrie au minimalizat perspectiva majorării exporturilor în urma unei neaşteptate scăderi a producţiei, în special în statul Maharashtra.

Totuşi, a declarat Saraogi, dacă recolta depăşeşte 34 milioane de tone de zahăr, iar Guvernul va avea în aprilie suficiente stocuri, ar putea aproba majorarea exporturilor cu până la un milion de tone.

Asociaţia fabricilor de zahăr din India (ISMA) şi-a redus estimările pentru sezonul 2022/2023 la 34 milioane de tone de zahăr.

În contrast, Saraogi susţine că Balrampur Chini Mills va anunţa o creştere de 15% producţiei de zahăr sezonul 2022/2023, datorită recoltelor mai mari din acest an.

Recent, India a anunţat că a extins restricţiile la exporturile de zahăr până în octombrie 2023, pentru a ţine sub control creşterea preţurilor pe plan intern.

În mai 2022, ţara din sudul Asiei a impus restricţii la exporturile de zahăr, pentru prima dată în ultimii şase ani, plafonând exporturile din acest sezon la zece milioane de tone, după ce un volum record a fost vândut pe piaţa globală.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#export #zahar #India

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija avertizează că Republica Moldova se confruntă cu un risc agricol sistemic, determinat în special de secetele frecvente și severe din ultimii ani, care au transformat hazardul climatic într-o amenințare structurală la adresa economiei naționale. „Într-o economie agricolă structural vulnerabilă, precum Republica Moldova, riscul agricol – în special cel climatic – este un risc sistemic național”, subliniază expertul.

Între anii 2007 și 2024, Moldova a traversat o succesiune de secete devastatoare: în 2007, producția de porumb și floarea-soarelui s-a prăbușit cu 50%; în 2012, pierderile economice au depășit 3 miliarde de lei; în 2015, producțiile de grâu și orz au scăzut cu 30–40%; în 2020, pierderile la grâu și porumb au fost de peste 70%; iar în perioada 2022–2024, alternanța dintre ploi torențiale și secetă a provocat eroziune masivă a solului și stres hidric pentru culturi. „Seceta nu mai este un accident meteorologic, ci o tendință climatică cu impact economic cumulativ asupra securității alimentare și stabilității macroeconomice”, avertizează Rija.

În prezent, Republica Moldova produce anual circa 950.000 tone grâu, 1 milion tone porumb, 700.000 tone floarea-soarelui, 100.000 tone orz, 40.000 tone soia și 150.000 tone rapiță, cu o valoare totală de aproximativ 700 milioane de euro. Acest volum susține peste 6.500 de fermieri și un lanț valoric complex care implică importatori, procesatori, transportatori, comercianți, bănci și exportatori. Prin urmare, riscul agricol nu mai este un risc individual, ci unul sistemic, iar acoperirea lui trebuie să devină o responsabilitate colectivă.

Pentru a contracara acest risc, economistul propune crearea Fondului Mutual Național pentru Asigurarea Riscurilor Agricole, un mecanism de autoasigurare colectivă cu participarea tuturor actorilor din lanțul agroalimentar și cofinanțare de stat. Fondul ar funcționa pe principiul solidarității economice: fiecare actor contribuie proporțional cu beneficiul său din stabilitatea sistemului agricol. Fermierii ar achita 0,5% din valoarea producției, importatorii de inputuri 0,2% din cifra de afaceri, procesatorii 0,15%, exportatorii 0,1%, transportatorii 0,05%, băncile și companiile de leasing 0,1%, iar statul ar contribui cu o sumă egală cu totalul privat.

Prin acest mecanism, s-ar forma anual un fond de circa 10–12 milioane de euro, capabil să despăgubească până la 200.000 de hectare afectate de secetă, cu plăți de 60–80 euro pe hectar. Rija propune ca sistemul să utilizeze indicatori obiectivi – precum SPI (Standardized Precipitation Index), NDVI (Indice de Vegetație Normalizat) și evapotranspirația – și să declanșeze despăgubiri automate atunci când pragurile critice sunt depășite, eliminând necesitatea constatărilor manuale. O poliță agricolă mutuală ar costa între 4 și 6% din valoarea producției, din care statul ar subvenționa jumătate prin AIPA.

Implementarea unui asemenea fond ar aduce beneficii întregii economii. Fermierii ar avea protecție financiară și acces mai ușor la credite, băncile ar reduce riscul de neperformanță a creditelor, procesatorii ar beneficia de fluxuri stabile de materii prime, iar statul ar evita cheltuielile ad-hoc pentru despăgubiri. În același timp, piața internă ar deveni mai stabilă, cu prețuri mai echilibrate la pâine, ulei și alte produse alimentare.

Modelul include și o componentă de solidaritate cu consumatorii finali, prin contribuții simbolice incluse în prețul produselor: 0,02 lei pentru o pâine, 0,05 lei pentru un litru de ulei sau 0,03 lei pentru un kilogram de carne ori brânză. Astfel, fără impact semnificativ asupra prețurilor, se pot colecta suplimentar 1–1,5 milioane de euro anual.

„Fondul mutual agricol este scutul economic al Republicii Moldova împotriva secetei, construit prin solidaritate, știință actuarială și responsabilitate comună”, conchi de Iurie Rija. Potrivit lui, acest mecanism ar ancora agricultura Moldovei într-o politică europeană de reziliență climatică, transformând vulnerabilitatea în stabilitate economică.