Inflaţia şi dobânzile ridicate - o problemă care poate doborî economii mari şi mici: Supraîndatorarea celor săraci

Pentru Pakistan, problemele economice şi inflaţia galopantă devin un mix prea toxic. Costurile de finanţare ale statului pe pieţele internaţionale au scăpat de sub control şi se îndreaptă spre niveluri nesustenabile, iar investitorii sunt atenţi dacă nu cumva această ţară îi va urma Sri Lankăi în default, arată o analiză a Ziarului Financiar.

Sri Lanka este o economie mică şi săracă. Pakistanul nu este nici el mare, dar este un stat cu arsenal nuclear şi important în jocurile geopolitice din regiune: ţine contră Indiei, a fost considerat aliat al SUA şi tinde să se apropie de China. La stabilitate politică nu excelează.

Însă investitorii sunt în alertă şi în cealaltă parte a planetei. Americanii au datorii record în timp ce Rezerva Federală împinge tot mai sus dobânzile, adică preţul datoriei. Pentru debitorii cu venituri mici, povara ar putea deveni prea mare. Astfel, pot să apară crăpături pe piaţa creditului.

Semne de tensiune au apărut. Dacă inflaţia nu cedează şi Fed se va duce tot mai sus cu dobânzile, pericolul va creşte. SUA sunt cea mai mare economie a lumii, iar de acolo a mai pornit o criză financiară care a devenit mondială. Deocamdată, o altă piaţă-barometru pentru economie, cea a muncii, rezistă exemplar.

Datoriile produc din nou probleme şi se alătură multitudinii de crize cu care se confruntă ţări mari sau mici, slabe sau puternice. Nici China nu a scăpat, trecând prin prima ei criză a datoriilor pe care tot ea le-a încurajat în alte economii. Iniţiativa Belt and Road, un proiect de suflet al preşedintelui Xi Jinping prin care Partidul Comunist încearcă să extindă influenţa comercială, politică şi financiară a Chinei prin construirea de infrastructură, se împiedică de creşterea numărului de cazuri de intrare în incapacitate de plată.

În aceste condiţii, Beijingul este nevoit să ofere credite de urgenţă ţărilor cu probleme financiare, scrie Financial Times. În urmă cu doar cinci ani, liderul chinez se lăuda că Iniţiativa Belt and Road este proiectul secolului. De voie, de nevoie, Beijingul a devenit un pompier financiar.

În ceea ce priveşte Pakistanul, Bloomberg scrie că obligaţiunile guvernamentale emise pentru străinătate cu termene de maturitate în 2024, 2025 şi 2026 sunt tranzacţionate la cote de pericol. Obligaţiunile acestei ţări se numără printre cele cu cele mai slabe evoluţii anul acesta din grupul economiilor emergente.

Este un semn că investitorii tind să creadă că datoriile au devenit prea grele pentru anumite ţări în curs de dezvoltare. Scumpirea la nivel mondial a energiei şi alimentelor de când Rusia a invadat Ucraina în februarie a hrănit inflaţia produsă de blocajele din pandemie şi a dus la lărgirea deficitelor comerciale ale Pakistanului şi ale altor economii care depind de importuri pentru resurse vitale.

Dar Pakistanul nu mai are rezerve valutare decât pentru două luni şi se întrevede o criză de lichiditate. „În criza ucraineană, Pakistanul n-a pornit de pe o poziţie bună“, spune Gareth Leather, analist la Capital Economics. „Explozia preţurilor materiilor prime a dus la o deteriorare rapidă a contului curent şi la creşterea cheltuielilor guvernamentale.“ Există însă speranţa ca un pachet de bailout de la FMI şi alte forme de sprijin financiar să ajute Pakistanul să evite defaultul. Dar în aceeaşi situaţie sunt şi alte state, Ghana, din Africa, fiind unul dintre ele.

În SUA, nivelul datoriei gospodăriilor americane a crescut vertiginos în acest an, deoarece americanii se împrumută mai mult pentru a-şi plăti locuinţele şi maşinile din ce în ce mai scumpe.

#datorii #saracie #inflație

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alice Weidel, liderul partidului german de extremă dreapta AfD şi candidatul oficial la funcţia de cancelar, este un paradox. Deşi ea a câştigat teren pe scena politică din Germania prin discursul său extremist şi a promisiunilor cu iz suveranist, Weidel a lucrat la Goldman Sachs, cea mai puternică bancă de pe Wall Street şi totodată o emblemă a tot ce este opusul suveranismului, scrie Financial Times.

Weidel, în vârstă de 45 de ani, nu se încadrează în stereotipul politicianului de extremă dreapta. Ea este căsătorită cu producătoroarea elveţiană de filme Sarah Bossard, cu care locuieşte împreună cu cei doi copii adoptaţi în Elveţia. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca analist pentru Goldman Sachs şi Allianz în Frankfurt, iar mai târziu a scris o teză de doctorat despre sistemul de pensii chinez.

De când a preluat frâiele AfD, Aliece Weidel a scris istorie. Partidul s-a clasat pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din iunie, iar toamna trecută a obţinut până la 33 % din voturile germanilor în contextul alegerilor regionale, în ciuda acuzaţiilor care planează asupra unor membri de rang înalt din partid. Ei sunt acuzaţi de spionaj şi colaborarea cu state precum Rusia şi China.

Sondajele sugerează acum că AfD – care este împotriva musulmanilor, atacă cultura „woke” şi doreşte ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei – este pe cale să obţină primul său loc doi în alegerile parlamentare din 23 februarie, cu un procent record de 20 % din voturi.

Analiştii o văd pe Weidel ca pe o încercare a partidului de a da o faţă umană extremismului de dreapta într-o ţară care nu a uitat trecutul nazist şi nu vrea să îl repete.

Cu toate acestea, încercarea AfD a dat greş în timpul discursului lui Weidel de la Riesa, unde a făcut apel la cei mai loiali susţinători şi membri de partid şi unde a criticat „gloata de stânga”, care a întârziat începerea conferinţei cu două ore.

Ea a folosit şi îmbrăţişat în discursul său termenul extrem de controversat de „remigraţie”, promiţând „deportări pe scară largă ale imigranţilor”şi evocând o serie de atacuri comise în ultimii ani de migranţi şi solicitanţi de azil.

În cea mai recentă încercare a partidului de a face referire la epoca nazistă fără a încălca legea, un alt şef regional al partidului a încurajat mulţimea să scandeze „Alice für Deutschland” – un joc de cuvinte care face referire sloganul interzis „Alles für Deutschland”, care înseamnă „totul pentru Germania”.

Cei care au cunoscut-o pe Weidel în perioada în care a lucrat în domeniul finanţelor, în urmă cu două decenii, nu reuşesc să o asocieze cu liderul de extremă dreapta de astăzi.

Jim Dilworth, un bancher american care locuieşte în Germania şi care a lucrat cu ea la Goldman şi, ulterior, la Allianz Global Investors, a declarat că, la acea vreme, Weidel nu afişa opinii de dreapta. „Cel mai „radical” aspect al opiniilor sale a fost scepticismul faţă de euro ca monedă comună”, a spus el.

Dilworth a adăugat că, atunci când el şi-a exprimat mai târziu surprinderea faţă de decizia ei de a se alătura AfD, ea i-a spus că „mi-ar lua 20 de ani” să fac acelaşi progres în cadrul creştin-democraţilor de centru-dreapta.

„Deci, practic, acesta este motivul pentru care a ales acest partid. Cred că a existat o mulţime de oportunism acolo.” a mai spus Dilworth.

Analiştii şi chiar unii dintre aliaţii săi din cadrul AfD susţin că, chiar dacă partidul este pe cale să câştige şi mai multe voturi decât la alegerile din 2021, doar o parte dintre acestea sunt pe numele lui Weidel.

Alice Weidel, care este co-lider al AfD din 2019, s-a dovedit a fi şi o supravieţuitoare într-o formaţiune cunoscută pentru luptele sale interne. Surse din interior spun că a fost abilă în gestionarea flancului radical al partidului.

Indiferent de performanţele sale, partidul nu are aproape nicio speranţă de a prelua puterea la Berlin după votul de luna viitoare, din cauza „firewall-ului” ridicat de partidele principale din Germania, care au exclus toate formarea unei coaliţii cu AfD.

Dar oficialii acestuia se uită deja la următorul set de alegeri, programat pentru 2029, când speră la şi mai multă deziluzie din partea alegătorilor.