ÎNGRIJORĂTOR! Câtă pădure a pierdut lumea. Cifrele care arată ritmul alarmant al defrișărilor pe glob

Liderii mondiali de la summitul COP26 de la Glasgow s-au angajat să pună capăt defrișărilor de păduri până în 2030. Cu toate că, pădurile au un important pentru planetă și au existat mai multe planuri de a le proteja, încercările au eșuat. Defrișările au continuat într-un „ritm alarmant”, cu consecințe grave asupra climei și a întreg Pământului.

Pădurile absorb cantități mari de dioxid de carbon (CO2), așa că tăierea copacilor poate avea un impact uriaș asupra schimbărilor climatice.

Potrivit ONU, 420 de milioane de hectare de pădure au fost pierdute din 1990, iar principala cauză este agricultura.

Anterior, au mai existat programe care ar proteja pădurile. De exemplu, în 2014, ONU a anunțat un acord de reducere la jumătate a defrișărilor până în 2020 și de a le pune capăt până în 2030. Apoi, în 2017, a stabilit un alt obiectiv, acela de a crește suprafața împădurită cu 3% la nivel mondial până în 2030.

Defrișările au continuat însă într-un „ritm alarmant”, potrivit unui raport din 2019, cu consecințe grave asupra climei.

Activități de reîmpădurire au fost, dar insuficiente, copacii având nevoie de ani pentru a se maturiza înainte de a putea absorbi pe deplin CO2.

În ultimul deceniu, 4,7 milioane de hectare de pădure au fost pierdute anual, iar țările cel mai grav afectate sunt Brazilia, Republica Democrată Congo și Indonezia.

Brazilia: exploatarea forestieră ilegală continuă

Aproximativ 60% din pădurea tropicală amazoniană se află în Brazilia și joacă un rol vital în absorbția CO2 dăunător care altfel ar ajunge în atmosferă.

În 2020, rata defrișărilor din pădurea amazoniană a fost cea mai mare din ultimul deceniu. Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, a susținut că începând cu luna august a acestui an, defrișările din Brazilia au scăzut față de 2020, dar, rata defrișărilor este mai mare decât era înainte de ajungerea lui la conducerea țării în 2019.

Imazon, un institut de cercetare axat doar pe pădurea amazoniană, spune, citând studiile sale, că nivelul defrișărilor nu va scădea în acest an.

Președintele Bolsonaro a fost criticat pentru politicile „anti-mediu”, cum sunt încurajarea agriculturii și a mineritului în Amazon. De altfel, Bolsonaro a tăiat fondurile pentru agențiile guvernamentale responsabile de urmărirea penală a fermierilor și a tăietorilor de lemne care încalcă legea mediului. Amenzile pentru tăieri ilegale au scăzut cu 20% în 2020 .

Studiile recente sugerează că până la 94% din defrișările și distrugerea habitatelor din Brazilia ar putea fi ilegale.

Brazilia nu este singura țară responsabilă pentru defrișarea Amazonului, la fenomen contribuie și țările vecine, inclusiv Bolivia.

Anul trecut, Bolivia a pierdut aproape 300.000 de hectare de pădure tropicală, a patra cea mai mare din lume.

Bazinul Congo: Agricultura și minerit

Bazinul forestier Congo este a doua cea mai mare pădure tropicală din lume. Mai mult de jumătate din el se află în Republica Democratică Congo.

Organizația Greenpeace susține că exploatarea forestieră ilegală, atât de către companiile mari, cât și de cele mici, duce la defrișare. Alte amenințări includ agricultura, expansiunea urbană și activitățile de minerit.

În ultimii cinci ani, s-a pierdut aproape jumătate de milion de hectare de pădure tânără, potrivit Global Forest Watch.

Președintele Felix Tshisekedi a dispus luna trecută un audit privind contractele de închiriere alocate pentru exploatarea pădurilor publice – inclusiv unul pentru peste 1,4 milioane de hectare – pe fondul acuzațiilor de corupție. Mișcarea a fost salutată de ecologiști.

Dar la începutul acestui an, guvernul a anunțat și un plan de ridicare a interdicției care datează din 2002 privind noile operațiuni de exploatare forestieră. Greenpeace susține că acest lucru ar contrazice angajamentele luate la începutul acestui an de a proteja pădurea și de a crește nivelul de împădurire cu 8%.

Indonezia: incendii devastatoare

Indonezia a fost printre primele cinci țări din lume în privința pierderii pădurilor în ultimele două decenii.

Potrivit datelor Global Forest Watch, țara a pierdut 9,75 milioane de hectare de pădure tânără între 2002 și 2020.

Președintele Joko Widodo s-a angajat să interzică defrișarea în 2014. Cifrele guvernului indonezian spun că rata defrișărilor a atins un nivel minim record în 2020.

În 2019, președintele Widodo a emis un moratoriu de trei ani privind noi defrișări, acoperind aproximativ 66 de milioane de hectare de pădure primară și turbă. Interdicția a fost prelungită pe termen nelimitat anul acesta.

În 2019 însă, pompierii din Indonezia au petrecut luni întregi luptându-se cu flăcările în Sumatra şi Borneo, incendiile din acest regiuni creând un nor dens de fum care a ajuns până în ţările învecinate Malaezia şi Singapore. Incendiile de turbă şi pădure au loc de obicei în Sumatra şi Borneo şi sunt asociate cu practica arderii vegetaţiei de pe plantaţiile de palmieri. Până la finalul lui septembrie 2019, o suprafaţă totală de 857.756 de hectare a fost distrusă în incendii. Este cea mai mare suprafaţă devastată de incendii din 2015, când, potrivit statisticilor guvernamentale, au fost distruse 2,6 milioane de hectare.

#defrisari #cifre alarmante #paduri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.