Floarea-soarelui ține în viață exporturile de cereale ale Moldovei

28 Apr. 2026, 09:33
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
28 Apr. 2026, 09:33 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Exporturile de semințe oleaginoase ale Republicii Moldova au intrat în martie 2026 pe o pantă descendentă, însă nu din motive structurale, ci ca parte a unui ciclu sezonier normal. Analiza realizată de economistul Iurie Rija arată că livrările externe au scăzut la 92,4 mii tone, cu circa 19% sub nivelul din februarie, iar veniturile au coborât la aproximativ 1,1 miliarde de lei, minus 15–16% .

Declinul vine după un vârf sezonier înregistrat în lunile de iarnă, când exportatorii au valorificat masiv recolta din 2025. Potrivit analizei, nu este vorba despre un recul al sectorului, ci despre „răcirea” naturală a fluxurilor comerciale.

Structura exporturilor rămâne însă extrem de concentrată. Semințele de floarea-soarelui domină aproape total piața, cu 99% din volum și valoare. Practic, Moldova continuă să funcționeze pe un model de export monoproduct, în care celelalte culturi au o contribuție marginală, dar adesea mai profitabilă pe tonă .

Paradoxul lunii martie: deși volumele au scăzut, diversificarea a crescut. Au apărut în export soia, alte oleaginoase și chiar susan – acesta din urmă livrat în cantități simbolice, dar la un preț de peste 287 mii lei/tonă, de zeci de ori mai mare decât floarea-soarelui. Acest lucru indică o orientare timidă spre nișe cu marje mai ridicate.

Pe piețele externe, Turcia rămâne principalul cumpărător, absorbind circa 70% din exporturile de floarea-soarelui, urmată de România și Bulgaria. Totuși, piețele mai îndepărtate, precum Polonia și Cehia, oferă prețuri semnificativ mai mari, confirmând o regulă simplă: cu cât piața este mai departe, cu atât marja este mai bună .

Un alt semnal important vine din segmentul rapiței, care practic a dispărut în martie: doar 304 tone exportate, într-o singură tranzacție. Economiștii explică fenomenul prin sezonalitate – stocurile au fost epuizate, iar noi livrări sunt așteptate abia odată cu recolta din vară.

Concluzia analizei este clară: sectorul oleaginos rămâne stabil, dar dependent de floarea-soarelui și de câteva piețe dominante. În același timp, apar semne că exportatorii testează direcții noi, cu potențial de profit mai mare, dar încă nesemnificative ca volum. „Pentru lunile următoare, tendința de scădere a volumelor ar putea continua, urmând ca piața să prindă din nou viteză în a doua jumătate a anului, odată cu noua recoltă”, a conchis Rija.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.