Kremlinul fierbe! Ministrul Apărării de la Kiev: Ucraina este considerată "de facto" membră a NATO

Ministrul Apărării al Ucrainei a declarat vineri, 17 iunie, că aliații NATO i-au spus la un summit de la Bruxelles că țara sa este considerată un membru „de facto” al alianței.

„Este important de subliniat că aceasta a fost prima dată când a avut loc o astfel de întâlnire cu patru state care nu fac parte din Alianță: Ucraina, Georgia, Suedia și Finlanda”, a spus Oleksii Reznikov pe Facebook. „În curând, chestiunea apartenenței Suediei și Finlandei la NATO va fi luată în considerare”.

„Am avut ocazia să discut despre NATO de facto cu partenerii noștri”, a adăugat el. „Mă bucur că colegii mei au confirmat că Ucraina de facto este deja un membru al acestei familii”, a spus ministrul, potrivit CNN.

Reznikov nu a oferit detalii despre cine ar fi putut caracteriza Ucraina în acest mod. Aspirația la aderarea la NATO este consacrată în constituția Ucrainei, dar țara nu este membră a alianței.

Joi, 16 iunie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a fost întrebat în cadrul unei conferințe de presă dacă nivelul uriaș de sprijin militar pentru Ucraina înseamnă că acum este „momentul potrivit” pentru a discuta despre viitoarea apartenență a țării la alianța militară.

„Accentul nostru este acum pe susținerea Ucrainei pentru a oferi sprijin militar, sprijin letal, neletal, din partea Aliaților și a NATO, precum și pe consolidarea capacităților și acest lucru a ajutat la modernizarea mai mult pe termen lung a instituțiilor de apărare și securitate ale Ucrainei”, a spus Stoltenberg.

#NATO #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova nu se află într-o criză generală de bani, iar accesul la finanțare nu reprezintă, în prezent, o problemă majoră, a declarat ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii de la Realitatea TV. Potrivit oficialului, țara se află într-o etapă de dezvoltare care presupune o schimbare de paradigmă în modul de finanțare a economiei.

Gavriliță a subliniat că relația cu Fondul Monetar Internațional nu este una tensionată și că nu există o lipsă de disponibilitate din partea FMI de a sprijini Republica Moldova. „Nu este vorba că FMI nu ar dori să ne împrumute, ci de faptul că, la acest moment, Republica Moldova se află într-o etapă în care există surse de finanțare”, a explicat ministrul.

Potrivit acestuia, provocările țin mai degrabă de costul finanțării, condiționalitățile aplicabile și de viteza cu care pot fi accesate resursele financiare din partea Uniunii Europene sau a altor instituții internaționale. „Nu suntem într-o criză de bani per total”, a punctat Gavrilița.

Ministrul Finanțelor a afirmat că Republica Moldova se consideră deja o țară cu venituri medii superioare, încadrată în categoria „upper middle income country”, ceea ce implică responsabilități suplimentare. „Suntem deja o țară considerată cu nivel de mediu spre dezvoltat și trebuie să ne pregătim să nu mai trăim exclusiv din ajutoare și credite concesionale”, a declarat oficialul.

În acest context, Gavrilița a vorbit despre necesitatea ca Moldova să intre pe piețele de capital, să se finanțeze prin instrumente de piață și să fie prezentă pe piața financiară europeană, inclusiv prin emiterea de obligațiuni în euro. „Probabil suntem deja unica țară din Europa care nu este prezentă pe piața financiară”, a remarcat ministrul.

Referitor la un eventual nou acord cu FMI, Gavrilița a precizat că autoritățile nu exclud semnarea acestuia, însă nu neapărat cu o componentă financiară. Un astfel de acord ar avea rolul de a confirma angajamentul Guvernului pentru reforme și de a transmite un semnal de credibilitate către Uniunea Europeană și alți parteneri externi. „Un memorandum cu FMI le-ar oferi confortul și siguranța că nu trebuie să facă verificări suplimentare”, a explicat ministrul.

Andrian Gavriliță a menționat că discuțiile cu FMI vor continua, iar autoritățile vor analiza în ce măsură un acord fără angajamente financiare directe este oportun pentru Republica Moldova, în condițiile în care principala provocare rămâne gestionarea costului finanțării, nu lipsa accesului la bani.