Lecţia poloneză a gazului. Cum a reuşit țara să se elibereze de importurile din Rusia

La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

„Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gaz #polonia #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economia globală este așteptată să înregistreze o creștere de aproximativ 3,1% în 2026, însă această evoluție aparent stabilă ascunde presiuni tot mai mari asupra sistemului economic mondial, arată Raportul Global de Prognoză 2026, realizat pe baza a peste 2.000 de evaluări ale experților.

Inflația se temperează în unele regiuni, dar rămâne ridicată în altele, în timp ce guvernele dispun de mult mai puțin spațiu fiscal și monetar pentru a răspunde unor eventuale șocuri. În același timp, ordinea economică globală construită pe liber schimb și lanțuri de aprovizionare integrate este supusă unei restructurări profunde, generate de tensiuni geopolitice și schimbări de politici economice.

Unul dintre principalele riscuri identificate pentru 2026 este fragmentarea ordinii economice globale. După decenii în care lanțurile de aprovizionare au fost optimizate aproape exclusiv pentru reducerea costurilor, companiile sunt tot mai nevoite să țină cont de riscurile geopolitice, de tarife, sancțiuni și politici industriale precum așa-numitul „friend-shoring”. Astfel, criteriul eficienței economice este adesea înlocuit de cel al siguranței politice. Tot mai multe acorduri comerciale sunt negociate în afara structurilor multilaterale clasice, prin aranjamente bilaterale sau regionale, iar tarifele au devenit un instrument frecvent de confruntare geo-economică. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Comerțului, ponderea importurilor statelor G20 afectate de tarife a înregistrat cea mai mare creștere din istoria monitorizării comerciale globale. Deși apar și acorduri noi, precum apropiata ratificare a acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Mercosur, comerțul global intră într-o perioadă dificilă de adaptare, fără a se prăbuși complet.

Un al doilea risc major este escaladarea geopolitică între marile puteri, cu potențial de impact economic sever. Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în 2022 a demonstrat cât de rapid se pot propaga efectele unui conflict: șocuri energetice, perturbări ale piețelor alimentare, fragmentarea comerțului și creșteri masive ale cheltuielilor militare. Conflictul continuă fără o perspectivă clară de soluționare, iar experții consideră posibilă o intensificare a acestuia în 2026. În paralel, alte zone sensibile, precum Strâmtoarea Taiwan, Orientul Mijlociu, provocările indirecte ale Rusiei la adresa statelor NATO, Coreea de Nord sau tensiunile din Venezuela, sporesc climatul de incertitudine. Chiar și în lipsa unui război deschis, această stare de tensiune determină amânarea investițiilor, creșterea primelor de risc și frânarea creșterii economice.

Al treilea risc major este volatilitatea pieței energiei și dificultățile tranziției energetice. Cererea de electricitate crește rapid, alimentată de dezvoltarea inteligenței artificiale, extinderea centrelor de date, electrificarea transportului și a industriei, exact în momentul în care infrastructura energetică se confruntă cu limitări serioase. În Statele Unite, cererea de electricitate este estimată să crească până în 2030 cu un volum echivalent producției combinate a statelor Texas și California, însă infrastructura necesară nu poate fi construită într-un ritm comparabil. Proiectele de transport al energiei au întârzieri de ani de zile, turbinele pe gaz necesită perioade lungi de livrare, iar centralele nucleare au termene de construcție de peste un deceniu. Acest decalaj dintre cerere și ofertă se traduce deja prin prețuri mai mari la electricitate, investiții amânate sau relocate și riscul ca inclusiv dezvoltarea tehnologiilor digitale să fie limitată de lipsa energiei disponibile.

Concluzia raportului este că economia globală va continua să crească în 2026, însă pe un fundament mult mai fragil decât în trecut. Fragmentarea comerțului, tensiunile geopolitice și constrângerile energetice se potențează reciproc, iar chiar și în absența unor crize majore, nivelul ridicat de incertitudine rămâne un factor care apasă constant asupra investițiilor, comerțului și creșterii economice.