Lupta se încinge pentru terminalul de bitum de la Constanța unde s-a înscris și un moldovean. Azerii intră în cursă

Socar Petroleum SA, subsidiara românească a gigantului petrolier de stat omonim al Azerbaidjanului, s-a alăturat din mers listei de potențiali investitori interesați să se asocieze cu Oil Terminal într-un proiect de construire a unei facilități de depozitare și manipulare de bitum pe un amplasament de la Constanța al companiei românești de stat. În vară, autoritățile românești și cele azere au discutat despre posibila extindere în România a Socar.

Oil Terminal primise inițial oferte indicative în acest sens, exprimate prin scrisori de intenție, de la un număr de 6 companii, printre care nu se număra și cea azeră.

Cele 6 au primit ulterior de la Oil Terminal solicitare de depunere de oferte ferme, până pe 20 decembrie 2023, în vederea constituirii unui parteneriat pentru construirea unui terminal de bitum în Portul Constanța.

Între timp, încă două firme au mai transmis scrisori de intenție în acest scop.

″Având în vedere că Societatea Oil Terminal este interesată în a identifica în mod competitiv și transparent cea mai bună soluție pentru această investiție, a comunicat celor două firme că trebuie să asume intrarea în competiție în această etapă, fără parcurgerea celor anterioare, cu condiția respectării termenului limită de depunere a ofertelor, respectiv 20.12.2023 – termen de decădere din procedură. În data de 20.11.2023, SOCAR Petroleum SA a confirmat acceptarea condițiilor″, a transmis compania românească de stat.

Socar Petroleum SA a terminat anul trecut cu profit net de 5,3 milioane lei, la un rulaj de aproape 2,6 miliarde lei. Compania deține circa 70 de benzinării în România. În plus, importă și distribuie pe plan local și produse petrochimice, precum metanol, uree, polietilenă și polipropinenă, operând trei depozite, la Teiuș, Onești și Constanța.

Oil Terminal vrea să construiască un terminal de bitum pe un amplasament propriu și caută parteneri în acest scop, întrucât nu are suficiente fonduri proprii.

″În prezent, în Incinta Port Constanța funcționează un singur furnizor de servicii de manipulare și depozitare bitum. Apreciem oportună implicarea într-un proiect nou cu un partener capabil să comercializeze pe piața românească și în țările vecine respectivul produs, care să cunoască piața de distribuție pentru acest produs, să dețină know-how în domeniu și să asigure un flux constant de marfă pe o perioadă semnificativă de timp. Acest terminal de bitum poate fi amplasat pe actuala platformă a Secției Platformă Port, situată în incinta portului Constanța, Dana 69″, se arăta în anunțul inițial al companiei de stat.

Ceilalți competitori pentru proiectul de terminal de bitum de la Constanța sunt:

Takida Terminal SRL, angrosist de combustibili înființat anul trecut și controlat de omul de afaceri Constantin Leonov, din Republica Moldova;

Euronova Energies SA, trader de țiței și produse petroliere înregistrat în Elveția, client al Oil Terminal;

Frial SA, operator logistic și de depozitare în Portul Constanța controlat indirect și condus de omul de afaceri libanez Fouad Khayat, business cu rulaj de peste 28 milioane lei anul trecut;

OMV Petrom;

Trafigura Pte. Ltd., divizia din Singapore a gigantului omonim al tradingului de mărfuri;

Vitaro Energy SRL, subsidiară românească a conglomeratului de trading de mărfuri Vitol, cu cifră de afaceri de aproape 100 milioane lei în 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#socar #moldovean #terminal

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.