Milionarul Republicii Sheriff Victor Gușan în corzi. Nu-și poate ridica milioane echipei de fotbal

Oligarhul transnistrean Victor Gușan preferă să-și deruleze afacerile cât mai departe de privirea atentă a Kremlinului. În ultimii 30 de ani a devenit coproprietar a zeci de companii, fondate în Republica Moldova — pe malul drept al Nistrului, în Ucraina, în state ale Uniunii Europene, dar și în paradisuri fiscale. Iar pentru asta au folosit pașapoarte eliberate de autoritățile din trei țări: Moldova, Ucraina și Rusia.

Clubul de fotbal Sheriff care face parte din holdingul cu același nume și este afacerea de suflet a milionarului separatist din stânga Nistrului. În anul 2021 echipa a jucat în Champions League și a încasat o sumă de 22 mil. de euro, însă nu-și poate ridica banii în condițiile în care sistemul bancar din enclava separatistă nu este conectat de sistemele de transfer internaționale.

Tiraspolul insistă pe soluționarea problemei băncilor din regiunea secesionistă. Din această cauză Clubul de fotbal Sheriff nu a încasat banii câștigați la meciurile din Liga Campionilor.

Băncile de peste Nistru nu pot primi bani sau face transferuri decât prin intermediul băncilor moldovene, puține aleg instituții financiare din Rusia. Sheriff nu a deschis un cont într-o bancă din dreapta Nistrului.

Banca centrală a Moldovei spune că aplică norme împotriva spălării banilor și terorismului. Nu doar celor din Transnistria li se cer dovezi suplimentare despre sursa provenienței banilor, ci tuturor companiilor rezidente în R. Moldova.

#club #bani #fotbal

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.