Putin a dat o lovitură cruntă companiilor occidentale: A pus mâna pe 100 de miliarde de dolari cu un șiretlic

Războiul Rusiei din Ucraina început în urmă cu mai mult de 2 ori a provocat bulversări masive ale afacerilor Vestului cu Moscova, sub asaltul sancțiunilor. La rândul său, Putin a dat o lovitură cruntă companiilor occidentale din Rusia, care au părăsit țara, acestea pierzând peste 100 de miliarde dolari, bogăție care a intrat în visteria rusă.
Liderul de la Kremlin a obligat firmele străine să-și vândă activele la jumătate de preț, un șiretlic pentru a pune mâna pe avuția lor.

Regimul lui Putin a intensificat măsurile punitive la adresa companiilor care doresc să părăsească Rusia. În ciuda faptului că mii de firme occidentale s-au angajat să plece, doar 372 de companii au părăsit Rusia de la începutul războiului, potrivit Business Insider.

Companiile străine care au părăsit Rusia de când a invadat Ucraina în 2022 au pierdut 107 miliarde de dolari în procesul de ieșire de pe piață, potrivit unei analize Reuters publicate joi.

Agenția a publicat ultima dată o analiză a dosarelor și declarațiilor firmelor în august. La acel moment, companiile străine care părăseau Rusia au pierdut peste 80 de miliarde de dolari în procesul de plecare. Noile date reprezintă o creștere cu 30% de la ultima analiză.

Companiile care pleacă din Rusia pierd atât de mult în deprecieri și venituri, deoarece regimul președintelui Vladimir Putin a implementat măsuri din ce în ce mai punitive pentru firmele care părăsesc țara. Acestea includ obligarea companiilor să-și vândă activele cu o reducere de 50% și să plătească cel puțin 10% din veniturile din vânzare către bugetul federal. Washingtonul a numit astfel de plăți drept „taxe de ieșire”.
Companiile occidentale care doresc să părăsească Rusia trebuie să fie aprobate de Moscova. Firmele care operează în sectoare precum energia și sectorul bancar au nevoie de aprobarea personală a lui Putin.

Mii de companii străine s-au angajat să părăsească Rusia după ce a început războiul din Ucraina. Doar 372 dintre ele au ieșit complet de la începutul războiului, potrivit unui raport al Școlii de Economie din Kiev. Alte 502 companii sunt în proces de retragere din țară, în timp ce alte 702 companii și-au suspendat operațiunile în țară.
Printre companiile care încearcă să-și vândă activele în Rusia în acest an se numără gigantul energetic Shell, gigantul bancar HSBC, compania minieră Polymetal International și compania de tehnologie Yandex.

Vânzările lor de active însumează aproape 10 miliarde de dolari și au fost vândute cu reduceri de până la 90%, conform calculelor Reuters.

„Nu există active occidentale în Rusia care să poată fi considerate sigure sau protejate atâta timp cât Kremlinul continuă să ducă război”, a declarat Ian Massey, șeful departamentului de informații corporative la consultanța globală de risc S-RM.

În afară de reduceri de valoare și pierderi de venituri, companiile străine care pleacă au plătit și comisioane uriașe guvernului rus.
Companiile care au părăsit deja plătiseră 35,7 miliarde de ruble, sau 387 de milioane de dolari, la bugetul Rusiei din 15 martie, a raportat RBC Daily din Rusia la începutul acestei luni, citând date oficiale.

După cum s-a anunțat în decembrie, multe dintre cele mai mari nume de uz casnic occidental – companii precum McDonald’s, Starbucks și Ikea – au părăsit deja Rusia. Printre marile companii străine care încă operează în Rusia se numără Nestlé, Unilever și Mondelez.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#miliarde #companii #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Un dosar de insolvență deschis în august 2025 la Judecătoria Chișinău, aparent banal, ascunde o schemă sofisticată prin care unul dintre cele mai mari grupuri de companii agricole din Republica Moldova – Wetrade (controlată de milionarul Alexandr Tatarciuc na.) – ar fi creat un lanț de datorii interne, o cesiune de creanță opacă și un faliment orchestrat cu scopul de a proteja activele proprii și de a bloca creditorii reali. În centrul acestui mecanism se află Agrounire SRL, firmă controlată 100% de Agrika SRL, care la rândul ei este deținută de Wetrade. Relația dintre aceste entități corporative indică o structură piramidală în care fluxurile financiare circulă în interiorul grupului, iar pierderile sunt împinse către companiile de bună-credință.

La 26 august 2025, Agrounire se declară insolvabilă. Administratorul Serghei Ghecianu invocă un sold în conturi de doar 11.488 de lei și datorii totale de 69,6 milioane de lei. Problema fundamentală a acestui faliment autodeclarat este că aproape toate datoriile au apărut în intervalul 24 iulie – 11 august, adică exact în săptămânile care preced cererea de insolvabilitate. Mai mult, cele mai mari datorii provin de la companii afiliate, în frunte cu Agrika SRL, ceea ce ridică suspiciuni majore privind caracterul autentic al pasivului. În plus, Ghecianu îl propune ca administrator al insolvabilității pe Dumitru Cucu, o persoană despre care există informații publice că a fost vizată în dosare penale și disciplinare, fapt ce arată o tentativă clară de a păstra controlul procedural în interiorul grupului.

Piesa centrală a schemei pare a fi o creanță pretinsă de 1.138.745 euro, aproximativ 22 milioane lei, pe care Agrika SRL o revendică în cadrul procedurii la 17 octombrie 2025. Conform actelor depuse, această sumă provine dintr-o cesiune de creanță semnată la 15 iulie între Agrika și compania belgiană SES Vanderhave N.V., unul dintre cei mai mari furnizori europeni de semințe de sfeclă de zahăr. Teoretic, SES Vanderhave ar fi livrat semințe către Agrounire în perioada februarie–aprilie 2025, iar Agrika ar fi preluat ulterior creanța. Pe hârtie, totul pare legal. Dar o analiză atentă a documentelor arată o contradicție devastatoare pentru credibilitatea întregii operațiuni.

La 28 august 2025, în cererea de concretizare depusă de Agrounire în dosarul de insolvență, compania continuă să indice SES Vanderhave ca fiind creditorul real al sumei de 22.576.642 lei, deși, conform contractului de cesiune, belgienii ar fi trebuit să iasă complet din relația juridică încă din 15 iulie. Această inconsecvență demonstrează că cesiunea nu a produs efecte la data indicată, iar documentul ar fi fost creat sau adaptat ulterior, doar pentru a justifica retroactiv includerea unei datorii mari în masa credală.

Mai grav este că așa-zisele „importuri” ale Agrounire nu sunt susținute de niciun document vamal. Facturile SES Vanderhave (FTI2500443, FTI2500849, FTI2500850, FTIM2500167, FTI2500913) sunt simple invoice-uri comerciale, fără numere de declarații vamale IM4, fără CMR, fără dovezi de transport și fără documente care să confirme trecerea mărfii prin frontiera Republicii Moldova. De altfel, ele indică livrarea DAP direct la depozitul Wetrade de pe strada Constructorilor 8 din Chișinău, nu la Agrounire. Mai mult, termenul de plată din contractele comerciale este decembrie 2025, deci datoria nu putea fi considerată scadentă în august, când Agrounire a cerut falimentul.

Un alt document-cheie – „Actul de verificare a decontărilor” din 8 octombrie 2025 – nu este semnat de niciuna dintre părți și nu confirmă livrări, ci doar copiază valorile din facturi, ceea ce arată că scopul său nu era o reconciliere contabilă reală, ci consolidarea unei datorii scriptice inventate. În lipsa oricărei probe de transport, vamă sau recepție, întreaga creanță de 1,1 milioane euro capătă caracterul unei construcții fictive menite să umfle pasivul Agrounire în favoarea Agrika.

În paralel, restul datoriilor înscrise în tabelul creditorilor din 28 octombrie 2025 arată o masă pasivă totală de aproximativ 40 milioane lei, din care peste 22 milioane reprezintă revendicarea Agrika – companie din același grup corporativ. Creditorii reali, furnizori de inputuri agricole, prestatori de servicii logistice, companii de transport și parteneri contractuali corecți, sunt împinși în plan secund și riscă să nu-și mai recupereze nimic. Paguba totală pentru aceștia se ridică la peste 18 milioane lei, în timp ce grupul Wetrade păstrează controlul și își securizează propriile interese financiare.

Cazul Agrounire arată o inginerie financiară completă: datorii fictive create în interiorul grupului, importuri inexistente, cesiuni opace, control procedural preluat printr-un administrator selectat din cercul apropiat și o strategie clară de a folosi legea insolvenței pentru a proteja activele reale și a evita plata obligațiilor legitime. Deși actele par corecte la suprafață, întreaga schemă are caracterul unei ficțiuni contabile elaborate.

În asemenea situații, în dreptul englez se aplică doctrina „piercing the corporate veil”, care permite instanței să ignore separarea juridică dintre companiile afiliate atunci când acestea sunt folosite pentru a ascunde datorii, a fabrica creanțe sau a manipula falimente. O astfel de abordare ar permite și în Moldova dezvăluirea beneficiarilor reali, excluderea creanțelor fictive, tragerea la răspundere a entităților care controlează schema și protejarea creditorilor de bună-credință. Dacă însă acest precedent va fi ignorat, mesajul transmis mediului de afaceri este unul sumbru: că ficțiunea poate fi acceptată ca instrument legal, iar legea poate deveni un instrument maleabil în mâinile celor care au resurse și conexiuni.

Holdingul agricol We Trade este controlat de Alexandr Tatarciuc, care deține 41,8%, iar fiul acestuia cu același nume 8,1%. Mihail Vainer – 45%, iar Chirilov Vladimir, care administrează compania deține 5%.

Raportul financiar al companiei relevă că în anul 2024 compania a avut un profit de 9,1 milioane de lei la o cifră de afaceri de 278,6 milioane de lei. Profitul companiei s-a redus cu 54% față de anul 2023.