R. Moldova rămâne principalul beneficiar al asistenței României pentru dezvoltare. A fost aprobat Programul multianual

Ambasada informează că Programul constituie cel dintâi document programatic multianual care vizează stabilirea și planificarea obiectivelor generale și specifice de cooperare internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară ale României pe termen mediu și lung. Cu alte cuvinte, stabilește atât tematicile de interes pe care le au România, cât și regiunile și țările de interes prioritar care vor beneficia de sprijin financiar în implementarea programelor și proiectelor de cooperare pentru dezvoltare și asistență umanitară!

„Date fiind apropierea geografică și legăturile culturale și istorice, Republica Moldova reprezintă beneficiarul prioritar al politicii României de cooperare pentru dezvoltare. Ținând cont de bunele practici internaționale, AOD oferită de România va fi orientată cu prioritate către proiecte destinate consolidării sectorului sanitar și combaterii efectelor negative ale pandemiei de COVID-19, precum și către proiecte de interes direct pentru cetățenii Republicii Moldova, de natură să sprijine deopotrivă conectarea acestora la spațiul european de valori și dezvoltare, precum și menținerea unității de acțiune și coordonării demersurilor la nivelul UE”, se menționează în Program.

Conform documentului, obiectivele vor acoperi, dar nu se vor limita la următoarele domenii: guvernanța modernă, aplicarea valorilor și principiilor UE, promovarea investițiilor, energie, agricultură, siguranța alimentară, sănătate publică, protecția mediului, protecția și gospodărirea apelor. De asemenea, este vorba despre reducerea riscurilor la dezastre și consolidarea managementului în caz de dezastre, dezvoltare economică, dezvoltare rurală, dezvoltare regională, educație și formare profesională, servicii publice, societate civilă, mass-media și consolidarea statului de drept cu implicații directe asupra conectării la spațiul european, reforma penitenciarelor, prevenirea și combaterea corupției și criminalității organizate.

Atingerea obiectivelor generale și specifice aferente Programului se realizează prin activitățile aprobate sub formă de programe și proiecte în cadrul planurilor anuale.

Documentul poate fi vizualizat în întregime AICI.

#Moldova #program strategic #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca Națională a Poloniei (Banca Națională a Poloniei – NBP) și-a majorat rezervele de aur la aproximativ 550 de tone, evaluate la peste 63 de miliarde de euro, depășind astfel nivelul deținut de Banca Centrală Europeană. Conducerea NBP anunță că strategia de acumulare va continua, obiectivul fiind atingerea pragului de 700 de tone, scrie euronews.com.

Președintele NBP, Adam Glapiński, a subliniat în repetate rânduri că aurul joacă un rol special în structura rezervelor valutare ale Poloniei. Potrivit acestuia, aurul este un activ fără risc de credit, independent de politicile monetare ale altor state și rezistent la șocuri financiare, contribuind direct la stabilitatea economiei poloneze.

Ambițiile băncii centrale sunt semnificative: pe lângă ținta de 700 de tone de aur, valoarea totală a rezervelor de metal prețios ar urma să ajungă la aproximativ 400 de miliarde de zloți (circa 94 de miliarde de euro).

Datele arată o schimbare rapidă în structura rezervelor. În 2024, aurul reprezenta 16,86% din rezervele valutare ale Poloniei, însă estimările de la sfârșitul lunii decembrie 2025 indică un salt la 28,22%, una dintre cele mai rapide creșteri ale ponderii aurului în rândul băncilor centrale la nivel global. Cele mai mari achiziții au avut loc în ultimele luni din 2025, pe fondul volatilității piețelor și al tensiunilor geopolitice. La inițiativa lui Glapiński, Consiliul de Administrație al NBP a decis continuarea creșterii strategice a rezervelor de aur, iar în luna ianuarie guvernatorul a anunțat că va solicita oficial aprobarea pentru atingerea pragului de 700 de tone.

Potrivit analizelor World Gold Council, anul 2025 a confirmat tendința globală de acumulare a aurului de către băncile centrale. Cu puține excepții, majoritatea statelor și-au majorat deținerile, tratând aurul ca pe un instrument strategic de protecție împotriva crizelor valutare și financiare. Nu mai puțin de 95% dintre băncile centrale chestionate anticipează o creștere a rezervelor globale de aur în următoarele 12 luni.

Marta Bassani-Prusik, directoare pentru produse investiționale și valori valutare la Monetăria Poloniei, explică faptul că independența aurului față de politicile monetare și riscul de credit reprezintă unul dintre principalele motive ale acestor achiziții. La fel de importantă este diversificarea activelor și reducerea ponderii dolarului și a altor valute în rezervele oficiale.

Experții atrag atenția că nu toate băncile centrale raportează integral achizițiile, fiind frecvent menționate în acest context China și Rusia. Unii analiști interpretează aceste mișcări ca parte a pregătirilor pentru un model monetar alternativ, în care aurul ar putea juca un rol mult mai important.

Faptul că Polonia deține acum mai mult aur decât Banca Centrală Europeană are și o semnificație simbolică. Deși BCE gestionează politica monetară a zonei euro, rezervele sale proprii de aur sunt relativ limitate, aproximativ 506,5 tone, responsabilitatea principală revenind băncilor centrale naționale. În acest context, cele 550 de tone ale NBP consolidează poziția Poloniei în arhitectura financiară europeană.

Criticii strategiei NBP susțin însă că fondurile alocate aurului ar fi putut fi investite în obligațiuni generatoare de dobândă. Aurul nu produce venit curent, iar achizițiile Poloniei au coincis cu maxime istorice ale prețului. Chiar dacă ritmul de creștere ar putea încetini în 2026, prognozele marilor instituții financiare rămân optimiste: ING estimează un preț mediu de 4.150 dolari/uncie, Deutsche Bank, 4.450 dolari, Goldman Sachs, 4.900 dolari, iar J.P. Morgan nu exclude un scenariu de 5.300 dolari/uncie în condiții de cerere globală puternică.

„Creșterea cererii din partea băncilor centrale este un răspuns la tensiunile economice și la schimbările geopolitice rapide. Deși achizițiile instituționale nu se reflectă direct în prețuri, ele influențează indirect deciziile investitorilor individuali”, a concluzionat Bassani-Prusik.