„Războiul civil” care divide UE din motive auto: Unde se află România

15 Mart. 2023, 05:30
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
15 Mart. 2023, 05:30 // Actual //  bani.md

Interzicerea motoarelor cu combustie a împins blocul continental într-un nou război franco-german.

După o întâlnire la Strasbourg, miniștrii din mai multe țări (inclusiv România) care se opun interdicției de vânzare a mașinilor și camionetelor cu motoare cu combustie până în 2035, măsură deja acceptată de Parlamentul European și agreată în principiu de țările membre, au anunțat că proiectul are nevoie de schimbări.

Acest bloc al opoziției este condus de Germania, secondată de Cehia, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România, Ungaria şi Slovacia.

Miniştrii Transporturilor din aceste state au discutat luni schimbările propuse la normele de poluare pentru autovehicule, cunoscute sub denumirea Euro 7, pe fondul unei dispute cu privire la strategia blocului comunitar de tranziţie la vehiculele electrice, scrie Reuters.

„Nicio propunere (a Comisiei Europene – n.red.) nu corespunde cu ce ne așteptam și, de aceea, nu ne-am atins încă obiectivul”, a declarat ministrul german al Transporturilor, Volker Wissing, după întâlnire.

Guvernul german face presiuni pentru obținerea unei derogări asupra mașinilor care funcționează cu e-combustibil, o alternativă sintetică și mai ecologică a carburantului fosil ce poate fi folosită pe motoarele convenționale.

Împreună, aceste state au destulă greutate pentru un veto asupra proiectului, dar și asupra altor viitoare prevederi vizând emisiile poluante Euro 7 și creșterea eficienței combustibililor pentru camioane. „Nimănui nu-i pasă mai mult de e-combustibili decât Germaniei”, a spus Martin Kupka, ministrul ceh al Transporturilor, prezent la Strasbourg.

De cealaltă parte, Franța susține măsura de interzicere a motoarelor cu combustie și tranziția la mașinile electrice, fără derogări. Și nu are de gând să capituleze, notează Politico.

Franța a anunțat că sprijină planul UE de reducere la zero a emisiilor până în 2035, la fel și Spania. Spre deosebire de Berlin, aceste două state cu poziții importante pe piața auto europeană, susținute de câteva țări mai mici, au virat decis spre strategia de limitare a emisiilor poluante ale mașinilor.

„Suntem gata să ne luptăm pentru asta, fiindcă amânarea este o greșeală de mediu și cred că și o greșeală economică”, a spus ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, pentru France Info, luni, înaintea întâlnirii de la Strasbourg la care nu a participat niciun ministru francez.

Berlinul nu stă la discuții sterile

Germania a respins deja prima tentativă de armistițiu făcută de Bruxelles. Comisia s-a arătat dispusă să propună o declarație juridică, care să rezolve problema e-combustibililor. Însă oferta a fost refuzată de Berlin, unde Partidul Liber Democrat (FDP) al lui Wissing, susținător al industriei auto, controlează Ministerul Transporturilor.

FDP încearcă să speculeze tema, exploatând temerile legate de schimbarea dureroasă generată prin tranziția către vehiculele electrice și apărând poziția a sute de companii specializate în producția de componente pentru motoare cu combustie, care nu vor avea loc în lumea mașinilor electrice.

Bernd Reuther, purtătorul de cuvânt al FDP pe politici de transport, dorește o legislație separată pentru e-combustibili, dar redactarea ar dura mult și nu există nicio garanție că ar fi aprobată de Parlament și de alte țări.

Potrivit ministrului ceh Kupka, omologii săi din tabăra pro-combustie sunt încrezători că pot ajunge în următoarele zile la o înțelegere cu Comisia, inclusiv la „o derogare juridică obligatorie în alte moduri, nu prin redeschiderea legislației”. El nu a detaliat, însă, pe ce se bazează acest optimism.

Francezii îi lasă în ofsaid pe germani

La rândul său, Franța nu este interesată să schimbe o măsură agreată după aproape doi ani de discuții extenuante și finalizată de statele UE în timpul președinției franceze din 2022 la Consiliul European și care mai are nevoie doar de pasul formal al aprobării miniștrilor pentru a deveni lege.

„Economic este incoerent, industrial e periculos, nu este în interesul nostru național, nu este în interesul producătorilor noștri și mai presus de toate nu este în interesul planetei noastre”, a spus ministrul Le Maire despre eforturile de zădărnicire a planului interzicerii motoarelor termice.

De partea Franței și a Spaniei stau alte țări care apără planul de curățare a industriei auto până în 2035, precum Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca și Irlanda.

Disputa subminează obiectivul Europei de a se poziționa ca lider global în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și riscă să degenereze într-o dezbatere transfrontalieră asupra echilibrului de putere din politicile continentale.

„Pentru francezi, situația reprezintă și o oportunitate. Cu cât contribuie mai mult la ideea că Germania se ocupă singură de asta, cu atât se întărește ideea că germanii nu sunt un partener de încredere”, a spus pentru Politico un diplomat dintr-o țară care susține interzicerea motoarelor cu combustie.

Le Maire vrea ca, în loc să protejeze tehnologia actuală, producătorii auto europeni să treacă rapid la vehicule electrice. El a susținut programele de subvenționare masivă pentru mașini electrice, precum și eforturile UE, care a pompat miliarde în dezvoltarea industriei de baterii. Spania face mișcări asemănătoare în sectorul bateriilor.

Pentru ministrul francez e mai important să susțină trecerea Europei la mașini electrice decât să reducă ritmul acestei tranziții prin crearea de incertitudini referitoare la termenul din 2035.

„Nu putem să spunem că există o urgență climatică – ceea ce este cazul, o știm cu toții în orașele noastre, în metropolele noastre care încă sunt prea poluate – și pe urmă să dăm înapoi cu obiectivul trecerii la vehiculele electrice”, a precizat Le Maire.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.