Recean a solicitat, Vozian a revizuit! Care vor fi noile tarife la parcarea Aeroportului Chișinău

Conform solicitării Prim-ministrului, a fost revizuita politica tarifară pentru parcarea din perimetrul aeroportului. Conform tarifelor noi, peste 90% din beneficiari, majoritatea cetățeni ai Republicii Moldova, vor parca gratuit sau la tariful vechi de 10 lei/ora. Menționăm că aproximativ 93% din automobilele parcate au un timp de staționare de maxim 3 ore. În plus, timpul pentru parcare gratuită crește de la 15 minute la 45 de minute, se arată în informația publică de Aeroportul Chișinău.

Noile tarife sunt: primele 45 min de parcare vor fi gratuite, primele 3 ore de parcare vor fi la un tarif de 10 lei ora, pentru următoarele ore, de la 4-10 ore tariful va fi de 20 lei/ora, pentru primele 1-7 zile tariful va fi de 200 lei/ziua, pentru a preveni abuzurile, începând cu ziua 8, tariful va fi de 400 lei/ziua. Noile tarife vor intra în vigoare începând cu ziua de mâine, marți, 8 august.

Astăzi, premierul Dorin Recean s-a arătat indignat de dublarea taxei de parcare de la Aeroportul Chișinău, de la 10 la 20 de lei.

„Decizia Aeroportului Internațional Chișinău de a crește prețul parcării este greșită. Problema mașinilor parcate pe termen lung, care blochează accesul pentru parcarea de scurtă durată pentru familii și pasageri, poate fi rezolvată altfel. Am solicitat revizuirea acestei decizi”, se arată în mesajul lui Recean.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#vozian #taxa #parcare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.