Rușii au lansat noua Lada Vesta, mașina fără airbaguri și sistem ABS. Prețul uriaș la care se vinde autoturismul

Producătorul rus de mașini AutoVaz a lansat noua Lada Vesta, mașina realizată fără airbaguri și multe alte dotări tehnice care au devenit imposibile ca urmare a sancțiunilor occidentale.

Autoturismul are un motor de 1.6 litri, cutie manuală 5 viteze, iar preţurile sunt negociabile în fiecare oraş, între 33.000 şi 43.000 euro, la curs oficial al rublei, potrivit analistului Sorin Ioniță de la Expert Forum. Modelul precedent, realizat în 2015, costa circa 8.000 euro și beneficia de dotările unei mașini vestice.

Producția Lada la principala uzină din Togliatti a fost oprită mai mult de două luni după declanșarea invaziei Rusiei în Ucraina. Compania rusă trebuie să se descurce fără know-how-ul Renault și fără cele 20% dintre componente care erau aduse din străinătate.
Ca urmare a sancțiunilor care au afectat grav industria auto, Rusia a simplificat puternic normele de fabricație auto de pe teritoriul său și a autorizat producția de mașini fără airbag-uri, dar și fără sistem ABS. Aceste simplificări au fost adoptate prin decret, la jumătatea lunii mai.

Mai mult, pot fi produse mașini și fără dispozitivul de pretensionare a centurii de siguranță, cel care menține centura blocată în timpul unui accident. Același decret relaxa semnificativ și normele de mediu pe care trebuie să le respecte mașinile noi, ceea ce înseamnă o revenire la normele de la nivelul din 1988, când URSS încă exista.

#norme #lada #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.