Separatistul Krasnoselski, cum pumnul în masă: Transnistria va fi independentă

Liderul nerecunoscutei regiuni din stânga Nistrului Vadim Karasnoselski susține că Transnistria va fi independentă și va fi recunoscută ca stat. El își dorește ca acest lucru să se întâmple fără vărsare de sânge.

Am trecut prin 1992, au fost pierderi, ne-am apărat și patria de nazism, care s-a infiltrat apoi în statul vecin. Ne este greu, dar supraviețuim, acum încă o rundă de tensiune… Orice război, oricât de groaznic ar fi, trebuie să se termine cu pace până la urmă. Și suntem adepți ai păcii… Sunt convins că vom fi un stat recunoscut, dar aș vrea foarte mult ca recunoașterea noastră să fie nu prin vărsare de sânge, ci într-un mod pașnic, civilizat, prin negocieri. Deja au fost vărsări de sânge în 1992, apărând Patria noastră”, a spus Krasnoselski.

Acesta s-a referit și panglica bicoloră interzisă în Republica Moldova

În statele vecine, cineva își permite să interzică simbolurile Victoriei, să atace veteranii, să le smulgă premiile militare primite pentru Victoria asupra Germaniei naziste. În astfel de condiții, sărbătorim această sărbătoare… Tranistria a fost supusă unor atacuri teroriste… Armatele noastre sunt în regim normal, dar sunt pregătite să apere Transnistria”, a mai spus liderul separatist.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#tranistria #krasnoselski #independenta

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Oamenii din Răciula, Călărași, își amintesc cu lacrimi în ochi cum sovieticii au încercat să închidă mănăstirea din localitate acum 66 de ani. Înarmați cu furci, sape, pietre, sătenii au încercat să apere locașul timp de 10 zile.

Supraviețuitorii evenimentelor din 1959 își amintesc cum unii militari sovietici încercau să se mascheze în preoți, pentru a intra în casa Domnului, însă au fost deconspirați după ce le-au fost observate dungile roșii de pe pantaloni.

Pe 2 iulie, circa 500 de milițieni și ostași cu arme au venit să se confrunte cu oamenii din Răciula. O persoană a fost împușcată, trei – grav rănite, iar alți opt săteni – condamnați pentru revolta lor.

„Era un polițist tânăr. Simion Davin s-a repezit și l-a înfipt. El cu pistolul l-a împușcat. Ne-am uitat cum a răsuflat de câteva ori, i-au pus lumânărica în mână, a bătut clopotul și și-a dat duhul. A venit unul mai mare și a spus așa: Luați-l imediat și duceți-l să îl îngropați, să nu știe nimeni. A doua zi au venit și au închis biserica și cu asta s-a terminat”, povestește Ana Stratan din Răciula.

Tatăl lui Andrei Mocreac a participat la apărarea mănăstirii și a fost condamnat. Bărbatul a relatat că KGB-ul sovietic i-a propus părintelui său se dezică de religie, ca să fie eliberat mai devreme, însă localnicul a refuzat și a petrecut 15 ani prin penitenciare, ajungând și în Siberia. Deși ulterior s-a cerut reabilitarea, nici o instanță nu i-a dat dreptate.

După închiderea mănăstirii, într-o clădire a mănăstirii a devenit depozit, iar altele – casă de cultură și sală sportivă. Apoi a început propaganda în școli, profesorii au interzis copiilor să poarte cruciulițe la gât, să colinde, iar în sâmbăta Paștelui – se organizau evenimente sportive, pentru ca elevii să nu se intereseze de religie, iar de sărbătorile creștine localnicii erau scoși la muncă.

„În ziua de Paște biblioteca lucra. Oamenii veneau de la sfințit, dar eu mă duceam la lucru. Ședeam acolo, nu venea nimeni, dar ședeam acolo, că ne controla. Așa ne băga în cap că nu există Dumnezeu, nu trebuie să credem. Ce le încurca lor, nu îmi închipui. Dar totdeauna, făceam și cu dânșii, făceam și Anul Nou, dar făceam și Crăciunul”, a relatat Parascovia Marin din Răciula.

Mănăstirile din Moldova au început să se redeschidă în 1989, odată ce URSS era pe cale să se destrame. Locașul din Răciula și-a deschis din nou ușile pentru enoriași în 1990, iar în 1994 a fost sfințită biserica de vară.