SURPRIZĂ România a depășit Italia și Ungaria la producția de autovehicule

06 Apr. 2022, 12:38
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
06 Apr. 2022, 12:38 // Actual //  bani.md

Raportul detaliat al industriei auto din Europa, analizat de Profit.ro, relevă o radiografie completă a acestei industrii esențiale pentru economia Uniunii Europene. România nu este una dintre piețele majore ale continentului, chiar dacă ar fi îndreptățită pe baza numărului de locuitori, însă punctează decisiv în zona de producție. Țara a urcat pe locul 6 în Europa, deși volumul de mașini produse a scăzut ușor față de anul trecut.

În total, Uniunea Europeană a produs 10.012.259 autoturisme în 2021, cu 7,1% mai puține decât în anul anterior. Țările care au produs cele mai multe autoturisme au fost Germania, cu aproape 3 milioane de unități, în scădere cu 13,2%, Spania, cu 1,6 milioane, în scădere cu 8,9%, și Republica Cehă, cu 1,1 milioane unități, cu 3,4% mai puține față de 2020. Pe locul patru s-a situat Slovacia, cu 969.313 unități (în creștere cu 2,7% față de anul trecut), iar în fața României, pe locul 5, se află Franța, cu 854.089 unități (-1,8%).

SUA – 6,3 milioane autoturisme, +3,1% America de Sud – 1,9 milioane autoturisme, +11,2% China – 20,7 milioane autoturisme, +7,1% Producția auto globală a crescut cu 2,7%, la 63 milioane de autoturisme, în 2021.

Din punct de vedere al comerțului cu autoturisme, raportul ACEA arată că Uniunea Europeană a exportat mașini în valoare de 125 miliarde euro, cu 3,6% mai multe decât în 2020, în timp ce importurile de autoturisme s-au ridicat la 53 de miliarde euro, astfel că excedentul comercial a fost de 73 miliarde euro. SUA a fost din nou țara cu cele mai multe importuri și exporturi în relația cu UE.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.