Țările cu cele mai ieftine bilete de autobuz. Moldova printre țările cu cele mai mici prețuri la transportul public

14 Iul. 2021, 15:06
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
14 Iul. 2021, 15:06 // Actual //  MD Bani

Republica Moldova se numără printre țările cu cele mai mici prețuri la transportul public. Astfel o călătorie cu troilebuzul costă 2 lei, cu autobuzul – 3 lei, iar pentru o călătorie cu microbuzul de asemenea, se achită 3 lei. Prețuri de sub un euro pentru o călătorie mai au doar România, Bulgaria, Polonia și Ungaria.

Astfel, o călătorie pentru transportul în comun în București va costa de la 1 august 0,61 euro (3 lei românești 12 MDL), de la 0,30 euro (1,3 RON≈ 5 MDL ) în prezent.

Pentru un abonament STB prețul va crește de la 10,20 euro (50 lei 200 MDL ) la 16,30 euro (80 lei320 MDL ), fiind mai mic decât în Polonia, Grecia sau Ungaria.

Cele mai mari tarife pentru o călătorie cu transportul în comun în Europa încep de 3 euro în Finlanda, Țările de Jos, Suedia, Elveția, Danemarca și Norvegia.

Cele mai scumpe abonamente pentru transportul public depășesc 70 de euro în Germania, Marea Britanie, Țările de Jos, Suedia, Elveția și Norvegia.

Țara O călătorie transport local

(euro)

Abonament lunar

(euro)

1 Bulgaria 0.51 25.58
2 Romania* 0.61 16.30
3 Polonia 0.79 21.96
4 Ungaria 0.98 26.74
5 Grecia 1.30 30.00
6 Croatia 1.33 45.36
7 Spania 1.40 40.00
8 Italia 1.50 35.00
9 Portugalia 1.60 40.00
10 Franta 1.70 51.00
11 Austria 2.40 49.00
12 Belgia 2.50 49.00
13 Germania 2.80 70.00
14 Marea Britanie 2.93 76.12
15 Finlanda 3.00 56.00
16 Tarile de Jos 3.00 89.90
17 Suedia 3.04 76.11
18 Elvetia 3.22 73.71
19 Danemarca 3.23 60.50
20 Norvegia 3.69 74.71

 

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.