Imaginaţi-vă un viitor în care miliardarii au reuşit să colonizeze Marte şi Luna.

Trimit roboţi să facă minerit pe asteroizi, extrag apa din gheţarii de pe  Europa, coordonează roboţii fermieri să cultive broccoli şi cartofi în serele de pe Marte, extrag Heliu şi Hidrogenul cu aspiratoare gigantice pentru a alimenta rachetele spaţiale, iar în timpul liber se duc în staţiunile de pe Lună să se relaxeze, să joace la cazinou şi să joace golf.

Pare un viitor idilic, dar extrem de îndepărtat.

Un astronom curajos crede însă că acest viitor este mult mai apropiat.

Martin Rees este astronomul regal şi fost preşedinte al Societăţii Regale. Noua sa carte, în colaborare cu Donald Goldsmith, este The End of Astronauts: Why Robots are the Future of Exploration

“Am urmărit imaginile TV ale primelor aterizări pe Lună de către Apollo 11 în 1969. Nu pot să mă uit niciodată la Lună fără să-mi amintesc această ispravă eroică. A fost realizată la doar 12 ani după ce primul obiect, Sputnik-1, a fost lansat pe orbită”.

“Dacă ar fi existat motivaţie imediat după aselenizarea din 1969,  cu siguranţă ar fi existat colonii pe Marte 10-20 ani mai târziu”

Cu toate acestea, epoca cursei spaţiale dintre Statele Unite şi URSS s-a încheiat când nu a mai existat nicio motivaţie pentru continuarea acestor cheltuieli uriaşe.

“Pentru tinerii de astăzi, aceste fapte sunt istorie străveche. Cu toate acestea, tehnologia spaţială a înflorit. Depindem de sateliţi în fiecare zi, pentru comunicare, prognoza meteo, supraveghere şi navigare prin satelit. Sondele robotizate către alte planete au transmis imagini ale unor lumi variate şi distincte; tot mai multe au aterizat pe Marte . Iar telescoapele din spaţiu ne-au revoluţionat cunoştinţele despre cosmos. În plus, omenirea ar putea  fi în pragul unei ere a explorării spaţiale care face ca aterizările pe Lună să pară parohiale prin comparaţie”, susţine astronomul.

El crede că avem tehnologii  mult mai avansate decât sonda Cassini care a explorat inelele lui Saturn şi cea mai mare lună a sa, Titan.

“În următorii ani, roboţii ar putea asambla în spaţiu  oglinzi uriaşe pentru telescoape, poate folosind materii prime extrase de pe Lună sau asteroizi. Astfel de roboţi ar putea repara nave spaţiale”.

Întreprinderi private, cum ar fi SpaceX şi Blue Origin, au stârnit un interes crescut pentru explorarea spaţială în Silicon Valley. Marii miliardari ca Elon Musk şi Jeff Bezos au reuşit să îmbunătăţească rachetele şi să reducă costurile de călătorie. Mai mult decât atât, ei pot fi mai deschişi la riscuri decât NASA şi totuşi găsesc mai mulţi voluntari dispuşi să înfrunte pericole mari decât astronauţi recrutaţi de oricare guvern occidental finanţat din fonduri publice.

“Sintagma „turism spaţial” ar trebui evitată”, spune astronomul. “Îi face pe oameni să creadă că astfel de întreprinderi sunt de rutină şi cu risc scăzut. Şi dacă aceasta este percepţia, accidentele inevitabile vor fi la fel de traumatizante precum au fost cele cu navetele spaţiale”.

Astronomul mai spune că aceste expediţii ar trebuie „promovate” ca sporturi periculoase, iar la sfârşitul acestui secol, cei curajoşi care caută senzaţii tari după modelul lui Ranulph Fiennes sau primii exploratori polari, pot stabili „baze” independente de Pământ.

Elon Musk , cel mai bogat om de pe planetă,  declară că vrea să moară pe Marte  

“Dar care este obiectivul pe termen lung? Musk şi regretatul meu coleg Stephen Hawking au preconizat că primii „colonişti” de pe Marte vor fi urmaţi literalmente de milioane de alţi oameni

Martin Rees avertizeză că aceasta este o amăgire periculoasă. A face faţă crizei climatice este o problemă în comparaţie cu terraformarea lui Marte. Nicăieri în sistemul nostru solar nu există un mediu la fel de ospitalier precum vârful Everestului.

Nu va exista „planeta B” pentru majoritatea oamenilor

“Dar încă vreau să-i încurajez pe aceşti pionieri „marţieni” pentru că ei vor avea un rol esenţial în modelarea a ceea ce se va întâmplă în secolul 22 şi mai departe”. Acest lucru se datorează faptului că coloniştii pionieri – neadaptaţi la noile lor habitate – vor avea un stimulent mai convingător decât cei dintre noi de pe Pământ. Ei vor valorifica tehnologiile genetice şi cibernetice care vor fi dezvoltate în următoarele decenii. Se speră că aceste tehnici vor fi puternic reglementate pe Pământ – dar cele de pe Marte le vor depăşi cu mult.

Aceşti aventurieri care călătoresc în spaţiu vor fi vârful de lance al erei post-umane. Poate că în spaţiul adânc – nu pe Pământ, sau chiar pe Marte – „creierele”  artificiale, non-biologice, pot dezvolta puteri pe care oamenii nici măcar nu şi le pot imagina.

Soarele va supravieţui încă şase miliarde de ani înainte de a-şi epuiza combustibilul. Iar universul în expansiune va continua mult mai mult timp – poate pentru totdeauna. Aşadar, chiar dacă viaţa inteligentă ar fi avut originea doar pe Pământ, nu trebuie să rămână o trăsătură banală a cosmosului: ar putea porni o diaspora prin care inteligenţa din ce în ce mai complexă să se răspândească prin întreaga galaxie”, a conchis astronomul.