Ucraina are nevoie de mai mult ajutor, extrema dreaptă este în creștere, iar criza din Orientul Mijlociu se agravează. Unde este viziunea Uniunii Europene? se întreabă The Guardian.
După cum merge treaba, 2024 s-ar putea transforma într-un coșmar pentru blocul comunitar, care „sigur” nu e pregătit să-i facă față. Conflictul din Gaza și criza înrudită din Marea Roșie, cei doi ani în care nu a sprijinit Ucraina cum se cuvine și lipsa apărării comune, perspectiva revenirii lui Trump, ezitările Germaniei, ascensiunea populismului pe continent, migrația, bugetele defectuoase, energia și clima se numără printre riscurile mari care pândesc Uniunea. Este UE pregătită să le facă față? Categoric nu.
Să luăm ca exemplu criza din Marea Roșie. Militanții Houthi, susținuți de Iran, atacă transportul maritim în această zonă de când a început războiul dintre Israel și Hamas. Invocând amenințări la adresa comerțului mondial și a liberei navigații, SUA și Regatul Unit au ripostat luna aceasta în cadrul operațiunii Prosperity Guardian – pe cont propriu.
Europa nu-și poate coordona interesele proprii și aspirațiile de actor global cu reacții și decizii punctuale
UE are o miză importantă în această luptă. Aproximativ 40% din comerțul cu Asia și Orientul Mijlociu se fac prin Suez. Dar numai Țările de Jos au oferit asistență practică. Germania a oferit sprijin – într-o declarație scrisă. Franța, Italia și Spania s-au retras. Scuza la Bruxelles este că UE intenționează să-și lanseze propria misiune la Marea Roșie . Cu toate acestea, în ciuda necesității evidente de urgență, pe măsură ce atacurile Houthi continuă, miniștrii de externe au amânat o decizie până la 19 februarie. Vestea bună este că Belgia poate trimite o fregata.
Toate acestea revelează unele particularități familiare ale UE: ambivalența în ceea ce privește urmarea exemplului american, spaima că va intra într-un război, consilii divizațe și preocuparea de a nu percepută că ia partea Israelului. Europa dă dovadă că nu-și poate coordona interesele proprii și aspirațiile de actor global cu reacții și decizii punctuale.
Războiul din Gaza a explodat o altă iluzie înaintea summitului central al UE din această săptămână . Guvernele cred că conflictul și escaladarea regională le amenință interesele vitale. În calitate de cel mai mare partener comercial al Israelului, cred că UE are un efect de pârghie. Toate susțin o soluție cu două state. Dar când Josep Borrell, șeful diplomației UE, a schițat un plan de pace în 10 puncte pentru Palestina săptămâna trecută, invitatul său VIP, Israel Katz, ministrul de externe al Israelului, l-a ignorat. „Care sunt celelalte soluții pe care le au în minte [israelienii]?” Borrell se înfuriase . „Să-i facă pe toți palestinienii să plece? Să-i omoare?” A rămas mormăind despre „consecințele” nespecificate.
„Europa nu investește în atenuarea riscurilor”
Capacitatea fără margini a Europei de a se descurca mai prejos decât greutatea sa dăunează Ucrainei, unde, la doi ani de la invazia sa, Rusia pare să câștige încet-încet avantajul. În timp ce summitul se apropie, Viktor Orbán din Ungaria, calul troian al Moscovei, continuă să blocheze un pachet financiar de 50 de miliarde de euro pentru Kiev.
Incapacitatea unor țări din UE, în special Franța, de a furniza arme mai multe și mai bune, pe măsură ce livrările SUA se diminuează, dăunează, de asemenea, șanselor Ucrainei și, în consecință, speranțelor Europei de a-și apăra granițele de viitoarele agresiuni rusești. Acest fapt este deosebit de relevant având în vedere posibila revenire a lui Trump la Casa Albă peste un an.
Europa pare paralizată de buldozerul portocaliu care se apropie rapid. De data aceasta, Trump s-ar putea să-și îndeplinească amenințarea de a retrage NATO. Atunci ce se întâmplă cu securitatea colectivă europeană?
Reîntoarcerea lui Trump „ar pune în pericol interesele europene, dar Europa nu investește în atenuarea riscurilor”, a atenționat Ian Bond, de la Centrul pentru Reformă Europeană.
„Majoritatea liderilor europeni continuă să fie nesinceri cu populațiile lor în legătură cu situația strategică în care se află Europa. Rusia își pune din ce în ce mai mult economia pe picior de război”, a scris Bond.
S-a vorbit mult în Europa în ultimii ani despre dezvoltarea unei apărări comune. Dar pe planurile președintelui francez Emmanuel Macron pentru „autonomie strategică” și „suveranitate militară” a UE s-a adunat în mare măsură praf. NATO condusă de SUA rămâne prima și ultima speranță a Europei.
De teamă de a doua venire a lui Trump, Manfred Weber, liderul Partidului Popular European în parlamentul european, propune o umbrelă nucleară la nivelul UE bazată pe forța de lovire a Franței . „Indiferent cine este ales în America, Europa trebuie să fie capabilă să se apere singură în ceea ce privește politica externă și să se poată apăra în mod independent”, a spus el.
Pericolele geopolitice cu care se va confrunta UE în 2024 sunt globale – și exacerbate de indecizia Germaniei
În opinia lui Judy Dempsey, de la Carnegie Europe, pericolele geopolitice cu care se va confrunta UE în 2024 sunt globale – și exacerbate de indecizia celui mai bogat membru al său. Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, „nu oferă niciun fel de leadership politic sau strategic unei Europe care este prost pregătită pentru o posibilă ruptură a relației transatlantice”, a scris Dempsey.
„În mod similar, nici Germania și nici Europa nu sunt pregătite să reziste influenței crescânde a regimurilor care contestă proeminența tradițională a Occidentului” – o referire la China, un mare partener comercial și o amenințare potențială mai mare. „Modul de viață al Europei, ancorat în democrație, drepturile omului și securitate, trăiește pe timp împrumutat”.
Germania este, de asemenea, un punct fierbinte în principala provocare politică internă cu care se confruntă UE – ascensiunea extremei drepte, pe care Scholz și zeci de mii de manifestanți germani o consideră o amenințare existențială la adresa democrației liberale. În Franța, sentimentul anti-UE este exploatat în mod cinic de către dreapta pentru a alimenta actualele proteste agricole.
Un nou sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe sugerează că partidele populiste “antieuropene”, în principal de dreapta, vor obține câștiguri importante în alegerile europene și naționale din acest an. Migrația, bugetele cârpite, energia și clima sunt alte probleme explozive cu numitor comun.
Poate UE să supraviețuiască unui an periculos și definitoriu? Probabil că se va descurca cu greu. Dar, în mod evident, lipsește – și este nevoie urgentă – de tipul de leadership strategic și de viziune oferit de Jacques Delors, legendarul eurocrat care a murit luna trecută.
UE e carnea dintr-un sandvici care e tăiat de autoritari ostili de prin toată lumea. Dacă nu se trezește și nu ia măsuri, e vremea mesei, conchide The Guardian.
