Tofilat aruncă în aer planurile feroviare ale lui Bolea: Redeschiderea podului de la Fălciu e o nouă Leova-Bumbăta

Fostul director al Căii Ferate din Moldova, Oleg Tofilat, a criticat vehement planurile Ministerului Infrastructurii, condus de Vladimir Bolea, privind redeschiderea circulației feroviare pe podul de la Cantemir-Fălciu. În cadrul emisiunii „Obiectiv Comun” de la TVR Moldova, Tofilat a declarat că proiectul nu are fundament solid și nu corespunde necesităților actuale ale transportului feroviar din Republica Moldova.

„Există viziune și există ceea ce face Guvernul. Eu nu văd o legătură între cele două. Chiar și istoria cu redeschiderea podului Cantemir-Fălciu este, de fapt, o variantă modernă a unui alt proiect ratat, Leova-Bumbăta. Dacă Ministerul va publica un nomenclator al bunurilor ce vor fi transportate și va clarifica costurile și locațiile punctelor vamale, abia atunci voi putea să-mi formez o opinie corectă”, a subliniat Tofilat.

În timp ce ministrul Vladimir Bolea a anunțat că circulația trenurilor pe podul Cantemir-Fălciu va fi redeschisă până la sfârșitul lunii, fostul director al CFM este sceptic în privința viabilității acestui proiect.

„Cum poate podul de la Fălciu să înlocuiască infrastructura de la Galați, destinată pentru transportul direct pe ecartament larg a minereului de la fier la combinatul siderurgic? Este o problemă majoră, iar Fălciu nu poate face față acestui tip de transport. Proiectul este mult prea departe de realitățile curente ale infrastructurii noastre feroviare”, a adăugat el.

Tofilat rămâne rezervat cu privire la succesul acestui proiect, considerând că planurile Ministerului nu sunt suficient de clare și că nu au fost prezentate informații esențiale despre implementare. „Dacă există planuri concrete, aș vrea să le văd publicate pentru a mă putea exprima punctat asupra acestora”, a încheiat Tofilat.

Pentru redeschiderea podului, este necesară reabilitarea unui tronson de cale ferată cu o lungime de 1,8 km. Partea română a finalizat deja lucrările necesare pe teritoriul său, în timp ce pe partea Moldovei se desfășoară lucrări de pregătire.

Podul feroviar dintre Fălciu (România) și Cantemir (Moldova), închis din 1992 din cauza alunecărilor de teren.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#falciu #galti #pod #Tofilat

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.