Turcia lui Erdogan a devenit o bătaie de cap pentru NATO, dar Alianța trebuie să o tolereze

NATO a invitat oficial Finlanda și Suedia să se alăture Alianței miercuri, abia după ce Turcia a renunțat la opoziția sa față de aderarea celor două țări în urma unui proces anevoios care arată faliile tot mai adânci din interiorul organizației, relatează CNN.

Este o mare victorie pentru NATO și un eșec pentru Rusia. Dar președintele turc Recep Tayyip Erdogan nu a cedat fără a face un spectacol politic, pentru a demonstra greutatea pe care o are țara sa în Alianță.

Înainte de a semna un memorandum comun cu cele două țări nordice, Erdogan a declarat că NATO „nu își permite” să piardă Turcia ca membru. El răspundea astfel frustrării apărute în cadrul Alianței din cauza opoziției Ankarei față de aderarea celor două țări care s-au simțit obligate să se alăture NATO după invazia rusă în Ucraina.

Turcia a devenit o bătaie de cap pentru NATO. Dar evenimentele geopolitice recente au arătat că alianța va trebui să o tolereze. Experții spun că Erdogan știe bine acest lucru și că s-a folosit de locul țării sale în organizație pentru a-și promova interesele naționale.

În conflictul din Ucraina, Turcia s-a poziționat ca parte neutră, optând să nu se alăture aliaților săi din NATO în sancționarea Rusiei și oferindu-se în același timp să medieze între părțile aflate în conflict. A sprijinit Ucraina în război, dar a avut grijă să nu supere Moscova.

Experții spun că Turcia este astăzi mai valoroasă ca niciodată pentru NATO. Țara se află pe flancul de sud-est al alianței, un tampon cheie între Rusia și Occident. Are a doua armată ca mărime din alianță după SUA și se învecinează cu o zonă din Orientul Mijlociu cu o istorie plină de instabilitate politică și în care statele occidentale au interese majore.

Ankara, însă, nu a fost întotdeauna o problemă în cadrul alianței.

Turcia a aderat la NATO în 1952 și consideră că alianța este „piatra de temelie” a politicii sale de apărare și securitate. Dar analiștii și istoricii spun că, deși Turcia a a lucrat în trecut în favoarea intereselor strategice ale organizației, a devenit mai mult o forță perturbatoare sub conducerea lui Erdogan.
Acesta a fost prim-ministru din 2003 până în 2014 și este președinte din 2014.

„În timpul Războiului Rece, Turcia a fost bine încorporată în infrastructurile de securitate occidentale”, a spus Oya Dursun-Ozkanca, profesor de științe politice la Elizabethtown College din Pennsylvania și autoarea cărții „Turkey-West Relations: The Politics of Intra-Alliance Opposition”, adăugând că țara a fost un aliat occidental „mai degrabă de încredere” timp de peste jumătate de secol.
Frecvența și intensitatea dezacordurilor dintre Turcia și aliații din NATO au crescut totuși de-a lungul timpului, pe măsură ce Ankara adoptă poziții de politică externă proactive și antioccidentale, a spus ea.

Erdogan nu a fost de acord cu aliații din NATO cu privire la o serie de probleme, inclusiv Siria și Libia, și a folosit locația strategică a țării sale pentru a extrage concesii de la vecinii săi europeni, amenințând că va deschide porțile pentru refugiații din zonele de conflict învecinate.
În 2009, Turcia s-a opus numirii danezului Anders Fogh Rasmussen la conducerea NATO, până când președintele american Barack Obama a promis că unul dintre adjuncții lui Rasmussen va fi turc. Turcia a susținut că gestionarea de către Rasmussen a ofenselor aduse profetului Mahomed într-un ziar danez în 2006 a fost problematică.

În probabil cea mai îndrăzneață și mai controversată mișcare a sa, Turcia a cumpărat în 2019 sistemul rusesc de apărare antirachetă S-400, punând sub semnul întrebării o alianță de decenii cu SUA și NATO. Rachetele S-400 au fost concepute pentru a doborî avioanele NATO.

Sinan Ulgen, fost diplomat turc și președinte al think-tank-ului EDAM din Istanbul, a declarat că „luarea deciziilor hipercentralizată” a lui Erdogan și stilul său de conducere „combativ, mai agresiv și mai puțin dispus la consens” au cauzat dificultăți pentru NATO.

„Aceasta este, de asemenea, o reflectare a impredictibilității tot mai mari a politicii externe a Turciei”, a spus el.

Dar experții spun că este firesc ca un membru al unei alianțe să acorde prioritate intereselor sale naționale, acolo unde poate. Problema apare atunci când acele interese se îndepărtează de agenda NATO.

„Turcii complică procesul decizional al NATO, bazat pe consens, deoarece refuză să meargă cu fluxul până când interesele sale naționale nu sunt satisfăcute”, a spus Rich Outzen, analist la Atlantic Council și fost oficial al Departamentului de Stat.

Deși Turcia își înțelege valoarea în cadrul NATO, își vede și propriile beneficii care vin din calitatea sa de membru, spun analiștii. Ankara a mers la NATO de mai multe ori pentru a obține sprijin strategic de securitate, a spus Ulgen.

„Este o relație de securitate și politică reciproc avantajoasă. Până la urmă, Turcia și NATO au nevoie una de cealaltă”, a spus el.

#membri #NATO #Turcia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Programul guvernamental „Curtea Europeană”, care prevede modernizarea a 469 de curți de bloc din Chișinău, se confruntă cu dificultăți de implementare. Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Vladimir Bolea, recunoaște că unele licitații au fost organizate de trei sau chiar patru ori, fără ca vreo companie de construcții să depună oferte. Principala problemă nu mai este lipsa proiectelor sau a finanțării, ci capacitatea redusă a firmelor de a executa lucrările.

„Cea mai mare problemă pe care am constatat-o în 2025 și 2026, atunci când am venit cu un număr foarte mare de proiecte, atât pe «Curtea Europeană», cât și pe «Europa este aproape», este capacitatea redusă de implementare. Avem curți pentru care au fost repetate de trei, în unele cazuri de patru ori, licitațiile, pentru că nu a participat niciun agent economic”, a declarat Vladimir Bolea.

Potrivit ministrului, dificultăți similare sunt înregistrate și în cadrul programului „Europa este aproape”, destinat modernizării infrastructurii rutiere locale. În unele localități, autoritățile au fost nevoite să organizeze licitații de trei ori înainte de a identifica o companie dispusă să execute lucrările.

„La etapa actuală, din ceea ce vedem noi, nu este atât de mare problema programelor, pe care le avem foarte multe, cât este capacitatea de implementare”, a explicat oficialul.

Întrebat dacă Guvernul va reuși să finalizeze toate cele 469 de curți promise, Bolea a dat asigurări că proiectele nu vor fi abandonate, chiar dacă ritmul lucrărilor este mai lent decât cel dorit.

„Guvernul Republicii Moldova și-a pus drept scop să le finalizeze pe toate și, din acest considerent, nu există niciun fel de dubii”, a afirmat ministrul.

Pentru anul 2026, autoritățile au în lucru 70 de curți, iar în 2027 își propun să înceapă lucrările la cel puțin alte 100. Ministrul susține că documentația tehnică și schițele pentru următoarea etapă sunt deja elaborate și coordonate, însă realizarea obiectivului depinde de numărul companiilor care vor participa la licitații.

„Luând în considerație că avem deja unii agenți economici care și-au dezvoltat capacitatea de implementare a unor astfel de proiecte, sperăm în 2027 să luăm un minim de 100 de curți. Dar, iarăși, depinde de capacitatea de implementare și de câți agenți economici se vor include în proces”, a declarat Bolea.

Oficialul nu a indicat un termen exact pentru finalizarea întregului program. El a explicat că modernizarea curților va continua etapizat, în funcție de posibilitățile de execuție.

Programul „Curtea Europeană” a fost extins în noiembrie 2025, când Guvernul a aprobat includerea a încă 380 de curți, pe lângă cele 89 selectate anterior. Valoarea proiectelor suplimentare depășește 1,7 miliarde de lei, finanțarea fiind asigurată din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională și Locală.

Fiecare proiect poate beneficia de până la 5 milioane de lei pentru reabilitarea căilor de acces, trotuarelor și scărilor, modernizarea iluminatului, amenajarea parcărilor, terenurilor de joacă și spațiilor de recreere.

În august 2026, Vladimir Bolea anunța că primele 30 de curți fuseseră deja modernizate, cu investiții care depășiseră 200 de milioane de lei. La acel moment, autoritățile vorbeau despre amenajarea altor 88 de curți în cursul anului.