Un fost vicepremier aruncă zarurile: Contractul cu Gazprom nu poate fi renegociat. E imposibil

Orice încercare de a renegocia contractul cu Gazprom nu va da niciun rezultat. E inutil să deschizi acest capitol acuma. Contractul pe care îl avem este așa cum este. Indiferent cine ar fi fost la guvernare documentul ar fi fost la fel. Situația este dramatică pe plan regional, este de părere fostul vicepremier pentru Reintegrare, Vladislav Kulminski.

„Nu cred că cineva poate schimba contactatul. Eu tare sper să nu fie reziliat. Președinția cu guvernul au făcut corect că au negociat contractul pentru energia electrică pentru patru luni la prețul de 59,9 USD MW/h. Cu gazul nu putem fi siguri”, susține Kulminski.

Potrivit lui, guvernul trebuie să caute să facă rezerve de gaze, ca să poată vorbi cu toți partenerii. „Nu au timp de pierdut. Orice nu s-ar întâmpla oamenii vor blama guvernul dacă vom avea probleme cu livrarea gazelor naturale”.

Contractul din luna octombrie 2021 între Moldovagaz şi Gazprom a fost semnat pe fondul continuării discuţiilor cu privire la datoria istorică a Republicii Moldova pentru livrările anterioare de gaze naturale, datorie estimată de partea rusă la 709 milioane de dolari. Oficialii moldoveni au declarat în toamna anului trecut că Guvernul de la Chişinău şi Gazprom au convenit să efectueze un audit cu privire la datoria istorică în 2022 şi să negocieze un calendar de rambursare a datoriei. Însă, procedura de audit a fost îngheţată, după ce Rusia a invadat Ucraina la 24 februarie. Auditul urma să fie făcut până la data de 31 mai, însă așa și nu a fost făcut. Or, Gazprom poate rezilia contractul cu Moldovagaz, potrivit clauzelor contractuale.

Autoritățile moldovene și-au exprimat speranța că vor putea renegocia formula de calcul a prețui la gaz, care vara este stabilit 70% conform prețurilor de la bursă și 30% prețul la petrol, în timp ce pe timp de iarnă e invers.

Pentru luna iulie Republica Moldova achită pentru mia de metri cubi 980 USD.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#gaz #contract #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.