Secretele pieței de produse fitosanitare: cine face jocul?

Produsele fitosanitare, esențiale pentru tratamentul culturilor agricole, reprezintă un element important al costurilor de producție, dar au devenit mai accesibile în sezonul agricol 2023/2024, conform unei analize realizate de Iurie Rija, director executiv al Asociației „Agrocereale”.

Cheltuielile pentru erbicide și alte produse fitosanitare au scăzut în medie cu 25% față de 2022 și 2023, ajungând la aproximativ 1000-1500 lei per hectar, ceea ce reprezintă între 7% și 10% din totalul costurilor de producție. Această diminuare este atribuită scăderii globale a prețurilor la materii prime și produselor finite, precum și stabilizării economice generale.

În perioada ianuarie-august 2024, Republica Moldova a importat circa 1.290 tone de erbicide, în valoare totală de 613,2 milioane lei. Printre cei mai mari importatori se numără companiile IMEXAGRO, VADALEX-AGRO și DIAZCHIM, care domină piața atât în volum, cât și ca valoare. Printre Impoaratorii de produse fitosanitare se mai regăsesc și compania We Trade, cu o cantitate de 548 de tone. Compania este deținută milionarul Mihail Vainer 45% și Alexandru Tatarciuc, care în 2009 a semnat cu Moldsilva un contract de arendă a 3 ha în pădurea din preajma s. Sociteni, r. Ialoveni, pe un termen de 30 de ani și care ulterior vroia să o vândă, potrivit RISE Moldova.

Printre importatorii de produse fitosanitare este și compania Bioprotect, controlată de către fostul premier PLDM-ist, Valeriu Streleț. Compania este unul dintre cei mai mari importatori şi distribuitori de chimicale din Moldova. Compania fostului premieir a importat 536 de tone.

Produsele bazate pe glifosat continuă să fie cele mai populare datorită eficienței și prețului competitiv. Alte erbicide preferate sunt Pulsar 40 (BASF) și Mais Ter Power OD 57,5, utilizate pe scară largă în culturile de floarea-soarelui, mazăre, soia și porumb.

Deși scăderea prețurilor la inputuri este o veste bună, fermierii se confruntă cu randamente sub așteptări din cauza condițiilor meteorologice și a altor factori. Acest context impune planificarea atentă a utilizării produselor fitosanitare pentru a evita supra-cheltuielile și pentru a asigura protecția culturilor.

„Strategia trebuie să combine cunoștințele agronomice și utilizarea rațională a resurselor. Fermierii mici sunt încurajați să exploreze alternative mai ieftine și să adopte tehnici care reduc costurile fără a compromite calitatea producției,” a declarat Iurie Rija.

Reducerea prețurilor la produsele fitosanitare oferă fermierilor un răgaz binevenit în contextul presiunilor economice, dar eficiența rămâne cheia succesului. Așa cum remarcă analiza, o gestionare prudentă a resurselor și a cheltuielilor este esențială pentru a face față provocărilor pieței.

Această evoluție demonstrează că piața fitosanitară din Moldova începe să se stabilizeze, oferind oportunități de adaptare și planificare strategică pentru fermierii din întreaga țară.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#fitosanitare #import #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.