Vestea momentului pentru toți cei care au centrale termice de apartament! Prețul la gaz mai mare de 3 ori față de 2021

În trimestrul III Moldova a plătit pentru gazul importat în mediu 1.450 USD/1000m3, prețul maxim din istoria sa. Acest preț mediu trimestrial este de 12,6 ori mai mare decât acum doi ani, când în tr. IV din 2020 am plătit pentru gazul importat 115 USD/1000m3, constată economistul Veaceslav Ioniță.

„Cu toate acestea gazul importat de noi a fost cu 32% mai ieftin decât prețul mediu European, care în tr. III din 2022 a ajuns la maxima istorică de 2.128 USD/1000m3. În tr. II din acest an prețul plătit de noi a fost aproape egal cu media Europeană, iar în tr. III prețul mediu european s-a dublat, iar în Moldova creșterea a fost de 40%, cea ce și a creat această diferență substanțială”, explică Ioniță.

Pentru tr. IV din acest an, după cum spune economistul, anticipăm că Moldova va avea un preț mediu de achiziție de circa 1.100 USD/1000m3, cea ce va duce la un preț mediu anual de 894 USD/1000m3. Astfel prețul mediu anual în 2022 va fi de 6 ori mai mare decât prețul mediu anual din 2020 și de 3 ori mai mare decât în 2021.

În același timp, prețul mediu european pentru 2022 îl estimez la 1.575 USD/1000m3 cea ce este de 12 ori mai mult decât prețul mediu european din 2020.

„Trebuie să constatăm că, șocul prețurilor de import la gazele naturale în Moldova este de 2 ori mai mic decât în Europa. Cei drept ei au un avantaj legat de salarii mult mai mari, care permite mult mai ușor asimilarea șocurilor. Prețul mediu european la gazele naturale în acest an va fi estimativ cu 75% mai mare decât prețul mediu plătit de Moldova similar cu anul 2021. Aici trebuie să amintim că în 2019 noi am plătit pentru gazele naturale cu 24,5% mai mult decât prețul mediu european, iar în 2020 cu 14,5% mai mult”, a punctat Veacselav Ioniță.

#gaz #pret #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.