VIDEO Co-directorul IPRE: Trebuie să privim aderarea la Uniunea Europeană din perspectiva cetățeanului

Autoritățile din Moldova trebuie să privească vectorul geopolitic din perspectiva cetățeanului, consideră co-directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) Adrian Ermurachi. În opinia sa, făcând echilibristică între Occident și Rusia, țara pierde cetățenii.

Expertul a menționat în cadrul emisiunii „Realitatea te privește” cu Valentina Ursu că atât Moscova, cât și Bruxellesul, sunt interesate de Republica Moldova, însă cetățenii țării își doresc bunăstare. Ermurachi consideră că aceștia înțeleg bine care sunt avantajele integrării europene.

„Noi nu putem să privim din perspectiva Bruxellesului sau a Moscovei. Trebuie să privim din perspectiva cetățeanului care locuiește la Chișinău, Cahul, Bălţi, Ocniţa sau Giugiulești. Trebuie să privim din perspectiva acestor cetățeni, unde noi, cu cine ca să ne asociem, ce noi facem, în așa fel ca să le asigurăm acestor cetăţeni servicii de calitate, locuri de muncă, pentru că stând în două luntre și făcând echilibristică am pierdut un milion de cetățeni şi pierdem mai departe”, a menționat Adrian Ermurachi.

Co-directorul IPRE a punctat în studioul RLIVE TV că puțini dintre cetățenii moldoveni care au plecat la Moscova și-au luat acolo familiile, însă situația este diferită la persoanele care au emigrat în statele membre ale UE. „Asta vorbește despre unde oamenii s-au regăsit mai bine și unde oamenii văd calitatea vieții”, a conchis expertul.

#aderare la UE #adrian ermurachi #IPRE #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.