VIDEO Mașinăria de război a lui Putin izbită masiv: Super arme ce nu mai pot fi fabricate în Rusia

După începerea războiului provocat de Vladimir Putin în Ucraina, Statele Unite și aliații săi din Europa, dar și din lume au impus pachete de sancțiuni împotriva Moscovei.

Acum, un raport al Consiliului german de relații externe a scos în evidență faptul că Rusia a fost lovită de interdicțiile occidentale, diminuând capacitatea militară a regimului de la Kremlin.

Sancțiunile sunt un semnal puternic al hotărârii occidentale de a se opune războiului Rusiei împotriva Ucrainei și i-au slăbit semnificativ capacitatea de a duce război. Dar Rusia se adaptează, transformându-și economia într-o economie de război, cu accent pe transferarea resurselor în scopuri militare, potrivit DGAP.

Rusia rămâne capabilă să-și finanțeze activitățile militare prin creșterea semnificativă a bugetului pentru acestea. Alte elemente de cheltuieli au fost reduse, iar deficitul s-a mărit.

Scăderea veniturilor din petrol face probabil un deficit bugetar substanțial mai mare. Industria de apărare a Rusiei a oprit, redus sau retrogradat producția mai multor sisteme de arme de înaltă tehnologie, deoarece sancțiunile i-au limitat accesul la tehnologia necesară.

Rusia a adaptat producția militară la sancțiuni, bazându-se pe sisteme mai vechi sau substitute interne inferioare. De asemenea, a găsit modalități de eludare a sancțiunilor, iar importurile sale de bunuri de înaltă tehnologie sunt în creștere.

Fără sancțiunile impuse în 2014, cursul războiului Rusiei împotriva Ucrainei ar fi fost diferit. Acest lucru poate fi ilustrat prin trei exemple. În primul rând, un contract din 2011 pentru Rusia pentru achiziționarea a patru nave de atac franceze care transportau elicoptere din clasa Mistral a fost anulat în 2014. Apărarea portului Odesa ar fi fost mult mai dificilă pentru forțele armate ucrainene în 2022 dacă Rusia ar fi primit aceste nave.
În al doilea rând, restricțiile vestice la export asupra tehnologiei au încetinit semnificativ dezvoltarea și producția avioanelor ”stealth” (invizibile) Sukhoi Su-57 de generația a 4+, care sunt cu mult superioare oricărei aeronave ucrainene. Conform planurilor de dinainte de 2014, Forțele Aeriene Ruse și-au propus să aibă mai mult de 60 dintre aceste avioane până în 2022.

Cu toate acestea, sancțiunile au întârziat atât de mult producția încât, în februarie 2022, avea doar cinci SU-57 produse în serie, care nu au putut să fie dislocate în misiuni de luptă. În al treilea rând, bombardierul PAK DA de generația a cincea, planificat de mult timp, nu a fost încă finalizat, în ciuda planurilor de dinainte de 2014 de a-l pune în zbor până la sfârșitul anilor 2010.

Super arme ce nu mai ajung la armata rusă, după sancțiuni

Din februarie 2022, sancțiunile legate de produsele militare și cu dublă utilizare au fost înăsprite semnificativ. În ciuda afirmațiilor repetate de autosuficiență, industria rusă de apărare rămâne puternic dependentă de piesele și componentele importate din Occident.

Tancurile T-72 folosesc camere termice Thales de fabricație franceză și optică japoneză, care nu mai sunt disponibile. Producția mai multor arme moderne de apărare aeriană (cum ar fi 9K37 Buk și 9K22 Tunguzka) a trebuit să fie oprită din cauza lipsei de electronice de fabricație germană.

Producția de rachete de croazieră Kh-101 are, de asemenea, de suferit, deoarece componentele olandeze, elvețiene, taiwaneze și americane nu mai sunt disponibile. Cele mai avansate rachete Tornado de 300 mm ghidate de satelit din Rusia folosesc giroscoape fabricate în SUA. Și mai sunt și alte exemple.

Deși stocurile sale erau vaste, Rusia mai are puține rachete de croazieră moderne. Capacitățile sale de a efectua lovituri de precizie sunt astfel puternic slăbite ca urmare a sancțiunilor.

Producția de vehicule militare a avut, de asemenea, de suferit foarte mult.Producătorul de camioane KAMAZ a fost nevoit să oprească producția tuturor platformelor sale moderne de utilizare militară, deoarece injectoarele de combustibil Bosch necesare produse în Germania nu mai sunt disponibile.

Retragerea multor companii occidentale de înaltă tehnologie a adus astfel o lovitură majoră, până acum în mare măsură ireparabilă, industriei de apărare din Rusia.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#mașinărie #razboi #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), vrea ca UE să renunțe la Visa, Mastercard și să creeze o platformă proprie pentru Europa, ceea ce ea numește: „Drumul spre independență”. Invitată în cadrul emisiunii “The Pat Kenny Show”, Lagarde a subliniat dependența Europei de infrastructura străină de plăți digitale. „Visa, MasterCard, PayPal și Alipay sunt toate controlate de companii americane sau chineze,” a remarcat ea, adăugând că „trebuie să ne asigurăm că există o ofertă europeană”.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), a lansat un apel pentru o revoluție a plăților, și a menționat necesitatea ca Europa să rupă dependența de giganții americani și chinezi, precum: Visa, Mastercard, PayPal și Alipay. Ea a subliniat că dezvoltarea unor soluții proprii ar reprezenta un pas important spre independența financiară a continentului, asigurându-i suveranitatea în acest domeniu esențial.

Christine Lagarde a subliniat că o piață de capital complet unificată ar putea deschide calea către o integrare fiscală mai profundă în Europa, având un impact semnificativ asupra economiei, cu o valoare adăugată potențială de până la 3.000 de miliarde de euro pe an, scriu editorii de la Business Today, citat de romaniatv.ro.

În timpul emisiunii “The Pat Kenny Show”, Christine Lagarde a subliniat fragilitatea Europei în fața dependenței de infrastructura străină de plăți digitale, evidențiind necesitatea unui sistem propriu care să asigure suveranitatea financiară a continentului.

„Visa, MasterCard, PayPal și Alipay sunt toate controlate de companii americane sau chineze”, a remarcat ea, argumentând: „Ar trebui să ne asigurăm că există o ofertă europeană”.

Ideea unei piețe unice de capital în toate statele membre ale Uniunii Europene capătă din nou importanță în contextul revitalizării Uniunii piețelor de capital (CMU), o inițiativă pe termen lung a UE. Obiectivul principal al CMU este de a crea o piață integrată de capital, care să faciliteze fluxul mai eficient de investiții și economii în cadrul blocului comunitar. Prin această inițiativă, se dorește oferirea unui acces mai bun al întreprinderilor la surse de finanțare și, totodată, furnizarea cetățenilor cu instrumente de economisire mai eficiente și accesibile.

Christine Lagarde a corelat progresele realizate în cadrul Uniunii piețelor de capital (CMU) cu o integrare economică mai profundă, subliniind că aceasta ar putea reduce presiunea asupra politicii monetare și ar crea fundamentul pentru o viitoare uniune fiscală. Deși estimările privind valoarea adăugată anuală de 3.000 de miliarde de euro provin dintr-o postare pe Reddit, care a fost citată pe larg, surse oficiale sugerează un impact mai moderat, dar încă semnificativ, pentru economia europeană.

Conform Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), o integrare economică mai profundă ar putea adăuga un PIB suplimentar de peste 2,8 trilioane de euro până în 2032, dintre care cel puțin 321 de miliarde de euro ar proveni din finalizarea Uniunii economice și monetare. Cu toate acestea, construirea unei alternative europene la giganții Visa și Mastercard se confruntă cu provocări semnificative, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din perspectiva reglementărilor și a cooperării între statele membre.

Totuși, dezvoltarea unei alternative europene la Visa și Mastercard se confruntă cu o serie de provocări semnificative. Printre acestea se numără:

– Comisioanele interbancare mai scăzute din Europa, care fac dificilă atingerea unui nivel de profitabilitate sustenabil.
– Necesitatea unor investiții inițiale considerabile pentru a construi o infrastructură capabilă să concureze cu cea a marilor jucători internaționali.
– Obstacolele legate de schimbarea comportamentului consumatorilor și comercianților, precum și de convingerea băncilor să susțină implementarea unui nou sistem.
– Complexitatea tehnică, în special în domeniul securității, protecției împotriva fraudelor și asigurării compatibilității transfrontaliere.
– Provocările legate de guvernanță și coordonare, întrucât statele membre și instituțiile europene trebuie să colaboreze pentru a alinia execuția și supravegherea sistemului.