Aşa cum americanii trăiesc sperând la visul american, preşedintele Chinei Xi Jinping le-a oferit cetăţenilor săi „visul chinezesc“, o lume nouă cu o clasă de mijloc înfloritoare şi cu o ţară care se bate cu succes cu SUA în stabilirea unei noi ordini economice, politice şi militare mondiale. Acesta se destramă pe zi ce trece. Ceva malefic îi ia locul.
După o istovitoare şi lungă pandemie, şi după ce Xi Jinping a câştigat cel de-al treilea mandat de preşedinte, ceva fără precedent în istoria Chinei, milioane de cetăţeni chinezi se confruntă cu creşterea costului vieţii, cu o competiţie profesională acerbă, cu o criză imobiliară şi cu anemie economică, după cum arată o analiză a France 24. De asemenea, eforturile Beijingului de a izola şi intimida Taiwanul împing legăturile cu alte state, în special din Vest, până la punctul de ruptură, scrie şi Matthew Henderson, comentator pentru The Telegraph.
Între timp, companiile de tehnologie occidentale, lidere în industriile lor, abandonează în masă China, alarmate de incertitudinile geopolitice şi de legislaţia „ostilă“ privind datele. Microsoft a scos deja LinkedIn de acolo şi a mutat o echipă de experţi în inteligenţă artificială în Canada pentru a evita presiunile. De asemenea, evoluţiile mediocre ale celor mai cunoscute acţiuni de pe bursa chineză i-au convins pe unii dintre managerii de active occidentali să-şi reducă expunerea la piaţa de capital.
În căutarea rolului principal pe scena geopolitică mondială, Beijingul se îndepărtează de economiile mari liberale şi de guvernele care pun accent pe valorile democratice, ajungând în alianţe de ocazie netestate de timp cu regimuri autoritare unite mai mult de duşmănia faţă de SUA şi Vest decât de interese comune cum ar fi dorinţa de a construi ceva împreună. Pe măsură ce aceste tendinţe se accentuează, se alterează şi „visul chinezesc“, după cum a observat The Economist.
La câteva zile după ce a devenit conducătorul partidului unic, Xi Jinping a promis ţării sale un „vis chinezesc“ al măreţiei naţionale restaurate până la jumătatea secolului. De-a lungul timpului, elementele propuse ale acestei „reînnoiri“ au inclus construirea unei societăţi moderat prospere, puternice şi armonioase (adică ordonate), forţe armate de clasă mondială, un mediu mai curat şi revenirea pe scena centrală a afacerilor mondiale. Preşedintele suprem s-a angajat să realizeze acest vis din nou în raportul său către cel de-al XX-lea Congres al Partidului, din care a ieşit cu al treilea mandat de a guverna (poate pe viaţă). Congresul a adus cufundarea în beznă a elitelor din afaceri, a oficialilor reformişti şi a intelectualilor liberali.
Unii observatori au observat că viziunea lui Xi Jinping asupra viitorului se schimbă în moduri tulburătoare, devenind mai concentrată pe obiectivele colective şi mai puţin tolerantă cu visele individuale.
Matthew Henderson, de la The Telegraph, crede că în „visul“ alterat al preşedintelui chinez China devine singura superputere într-o ordine mondială autoritară, postdemocratică. Se aliază cu inamici ai Occidentului pentru a învinge sancţiuni şi alte contramăsuri preventive şi se străduieşte să exploateze diviziunea şi dezordinea politică şi economică occidentală, nu în ultimul rând prin sprijinul său tacit pentru invadarea Ucrainei de către Putin.
Iniţiativa sa de pace ucraineană fals neutră nu are substanţă, dar simbolizează aspiraţia supremă la autoritatea globală. Dar Xi este încă departe de a-şi îndeplini visul.
Deşi propaganda trâmbiţează triumful Chinei asupra pandemiei de COVID-19 şi perspectivele pentru o creştere reînnoită, o parte din graba agresivă a lui Xi provine din conştientizarea că statul condus de Partidul Comunist Chinez este plin de vulnerabilităţi. China şi-a globalizat rapid influenţa economică exploatând iluzia Occidentului că, odată admisă în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), se va angaja în comerţ conform regulilor şi normelor acceptate de OMC. Dar încă de la început a refuzat companiilor străine accesul liber şi echitabil la piaţa sa internă şi a folosit subvenţii masive de stat pentru a asigura dominaţia chineză pe piaţa globală. Din 2018, SUA au condus un război comercial de facto împotriva acestei politici, rămânând în acelaşi timp legate incomod de economia chineză, mai ales prin dependenţă de lanţurile de aprovizionare.
Tensiunile geopolitice şi economice ulterioare s-au înrăutăţit progresiv din cauza încălcărilor drepturilor omului din China, a interferenţelor politice, a spionajului cibernetic şi a furtului de proprietate intelectuală, a neîncrederii şi a perturbării surselor cauzate de pandemie, a alinierii cu Rusia şi a ameninţărilor la adresa Taiwanului. A urmat un exod accelerat al marilor companii occidentale din China către baze regionale mai fiabile din Asia de Sud-Est sau chiar Europa. Costul scăzut al forţei de muncă din fabricile chineze, anterior o atracţie majoră pentru investiţii străine, nu mai este o realitate. Economia chineză se chinuie de multă vreme sub sufocarea ideologică marxistă a lui Xi Jinping.
Carantinele contra Covid aplicate la începutul pandemiei au fost un răspuns tipic al managementului de criză al PCC, dar la posibile tulburări sociale. Impusă dezastruos de târziu, politica a încetinit transmiterea, dar nu a reuşit să întărească imunitatea, ci doar să creeze nervozitate socială şi blocaje în economie. Deloc surprinzător, recuperarea promisă nu s-a realizat. Sectorul tehnologic rămâne traumatizat de represiunea lui Xi din 2021, motivată politic. Datoria rămâne toxică, datele demografice sunt îngrijorătoare. Problemele de mediu, în special securitatea apei, se înrăutăţesc.
Un lucru la care China stă bine sunt regionalizarea lanţurilor de producţie şi comerţul asiatic, acolo unde America pierde teren. Avantajul americanilor în regiune este securitatea, domeniu la care China cu greu poate concura. La apărare, India, trofeu pentru orice superputere, se apropie de SUA, armele americane fiind o soluţie pentru reducerea dependenţei de armamentul rusesc. „Visul chinezesc“ alterat al lui Xi s-ar putea să fi adus China mai aproape de SUA într-un mod radical: Wall Street Journal a raportat că Beijingul şi autorităţile din Cuba au ajuns la un acord pentru stabilirea pe insulă a unei facilităţi de spionaj electronic, ţinta fiind America. Amintirea crizei cubaneze a rechetelor sovietice din anii 1960 a revenit brusc vie. Politicienii americani din ambele tabere sunt în alertă. În acest context, şeful diplomaţiei americane s-a deplasat la Beijing, unde a fost primit fără onoruri, fără covor roşu. Iar noul premier chinez Li Qiang a ales pentru prima sa vizită oficială externă Germania şi Franţa, cele mai mari economii ale unei Uniuni Europene şi ea dependente economic de China.
