6 tv-uri fără licență. Sturza: Toate deciziile transferate în „edinoe okno”. E ambiție, curaj sau tupeu inconștient?

Să mai bocim puțin. Văd că mulți strâng fioros din pumnișori – ni se încalcă drepturile la libera exprimare. Jos dictatura! Și eu zic Jos! De ce? Ca să fiu în trend cu lumea. Cine astăzi exclamă Sus?!, a comentat fostul premier și actualul om de afaceri Ion Sturza recenta decizie a CSE de suspendare a licenței a șase poturi de televiziune.

Fostul premier spune că acum câțiva ani, Banca Națională și Guvernul au fost nevoiți să intervină când 70%(!) din sistemul bancar era controlat prin offshore-uri de persoane dubioase. Și asta după ce s-a furat miliardul. „S-a considerat că e un pericol asupra securității statului. Evident, și azi cineva pe alte meleaguri mai schelălăie. Dar până la urmă a fost o decizie asumată și corectă”.

”Acum, când 70%(!) din piața media este controlată tot prin interpuși și a devenit un instrument de propagandă al hoților de miliarde, dar și al invadatorilor în Ucraina – ne, nelizea. Ba zea, cred eu. Așa cum a procedat și UE, retrăgându-le licențele de emisie. La noi doar le-au suspendat. Să-și aducă în conformitate cu legislația treburile și, poftim. Emisiuni de divertisment, seriale și cancan? Păi pe rețetele TV sunt astăzi sute de canale! Smotri, ne hociu!”, a punctat fostul premier.

Omul de afaceri îi compătimește pe unii dintre angajații televiziunilor cărora le-a fost suspendată licența.

„Îmi este și mie jale de (unii) angajați ai acestor posturi. Sunt chiar talentați. I-am văzut pe unii cum își întorceau jenați privirile din fața camerelor. Mâncau cactuși și plângeau, săracii… Dar ce are munca de jurnalist cu funcția de trompetist-propagandist? Și asta cu „posturi rusești” nu ține deloc. De ce? Întrebați-o pe Maria Zaharova, cea mai mare apărătoare a „libertății presei”. Doar să fiți atenți, puteți încasa vreo zece anișori de pârnaie la țar pentru o întrebare incomodă”, a precizat Sturza.

Fostul premier afirmă că decizia a fost luată fără netransparent și s-a comunicat insuficient

„Un lucru în esență corect și legal s-a făcut ca „de obicei”, într-o formă netransparentă și s-a comunicat extrem de prost. Un fel „de-atâta”. De ce nu a luat această decizie Consiliul Audiovizualului însoțită de explicațiile de rigoare? Sau ei sunt ocupați cu amenzile la TVM? Nu are condiții legale? Atunci avem o problemă. Da, suntem cu războiul la ușă, da, avem stare excepțională. Dar prea ușor am transferat toate deciziile în „edinoe okno” (unicul ghișeu). E ambiție, curaj sau tupeu inconștient”, se întreabă Sturza.

La sfârșitul săptămânii trecute, vineri, Comisia Situații Excepționale a suspendat, pe perioada stării de urgență, licențele a șase posturi de televiziune. Este vorba de Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6, Orhei TV.

#televiziuni #suspendare #licenta

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atunci când consumatorii comandă sushi sau rulouri cu somon într-un restaurant japonez, rareori își imaginează că acest ingredient „tradițional” este, de fapt, rezultatul uneia dintre cele mai eficiente campanii de marketing alimentar din istorie, inițiată de Norvegia în anii ’80.

În a doua jumătate a anilor 1970 și începutul anilor 1980, Norvegia a extins rapid creșterea industrială a somonului atlantic în fermele din apele reci ale Mării Norvegiei. Pe fondul saturării piețelor interne și europene, autoritățile și industria au început să caute o piață externă mare, solvabilă și cu o cultură dezvoltată a consumului de pește. Japonia s-a dovedit a fi ținta ideală.

Paradoxal însă, la acel moment, somonul era considerat în Japonia impropriu pentru consum crud, fiind asociat cu paraziți. Bucătăria japoneză tradițională folosea pentru sushi și sashimi pești precum tonul, yellowtail sau dorada, în timp ce somonul era doar gătit sau sărat. Diferența esențială consta în faptul că somonul de crescătorie norvegian nu conținea paraziți, precum Anisakis simplex, frecvent întâlniți la somonul sălbatic din Pacific.

În același timp, Japonia se confrunta cu un deficit de ton, ceea ce ducea la creșterea prețurilor, în special pentru carnea grasă ōtoro, extrem de apreciată. Somonul norvegian, sigur pentru consum crud și atractiv vizual, a devenit astfel o alternativă strategică.

Pe acest fundal a fost lansat Project Japan, o inițiativă comună a Norges sjømatråd (Consiliul Norvegian pentru Exportul de Pește) și a Ministerului Pescuitului din Norvegia. În 1985, o delegație oficială condusă de ministrul pescuitului, Thor Listau, a ajuns în Japonia pentru a promova somonul norvegian.

Strategia nu a vizat consumatorul final, ci bucătarii din restaurantele japoneze. Au fost organizate degustări închise, demonstrații culinare, recepții la ambasada Norvegiei din Tokyo și prezentări privind siguranța alimentară a somonului de crescătorie. Mesajul-cheie nu a fost schimbarea tradiției, ci soluționarea problemei deficitului de ton.

Rezultatele au apărut treptat. Primele livrări se ridicau la doar 2–3 tone pe an, însă după aproape un deceniu de efort susținut, importurile au explodat. La începutul anilor 2000, Japonia importa peste 45.000 de tone de somon norvegian anual, iar în prezent aproximativ 84% din somonul proaspăt consumat în Japonia provine din Norvegia.

Cel mai important efect a fost însă global: odată cu răspândirea bucătăriei japoneze în lume, somonul crud a devenit parte a „canonului” sushi-ului. Restaurantele din SUA, Europa sau Rusia au replicat modelul japonez, folosind în majoritate somon norvegian. Astăzi, sushi cu somon este perceput drept „clasic japonez”, deși produsul are origine europeană.

Project Japan este studiat în prezent ca un exemplu de succes de diplomație gastronomică și inginerie culturală, realizat fără conflict cu tradiția și bazat pe răbdare și planificare pe termen lung — trăsături definitorii ale modelului norvegian de politică economică și export.