Game over pentru Moldovagaz! Energocom preia controlul absolut asupra furnizării gazelor

23 Mai 2025, 12:11
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
23 Mai 2025, 12:11 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

În contextul riscurilor iminente privind continuitatea livrărilor de gaze naturale, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a decis, în ședința publică din 23 mai 2025, desemnarea SA „Energocom” în calitate de furnizor cu obligații de serviciu public pentru o perioadă de trei ani.

Decizia vine ca răspuns la riscul ca SA „Moldovagaz” să nu mai poată îndeplini obligațiile legale începând cu 31 iulie 2025, în condițiile în care aceasta nu a realizat separarea activităților de furnizare față de cele de transport, conform cerințelor legale.

Pentru a evita un colaps al furnizării către aproximativ 830.000 de consumatori casnici și întreprinderi mici, ANRE a lansat anterior o procedură competitivă de selectare a unui nou furnizor. Doar două companii au participat, însă una a fost descalificată pentru neîndeplinirea criteriilor, iar procedura a fost anulată. În baza Regulamentului ANRE, Consiliul de Administrație a decis desemnarea directă a Energocom.

Printre motivele care au stat la baza acestei alegeri se numără: experiența pe piața gazelor din Republica Moldova, cifra de afaceri de peste 7 miliarde lei în 2024, separare funcțională și juridică de alte activități, capacitatea de a asigura volumele necesare de gaze naturale.

Energocom va activa în regim reglementat, cu respectarea parametrilor de calitate și transparență, și va asigura inclusiv furnizarea de ultimă opțiune pentru consumatorii rămași fără furnizor.

În termen de trei luni de la intrarea în vigoare a hotărârii, Energocom este obligată să prezinte proiectele costurilor reglementate, conform metodologiei aprobate de ANRE.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.