Romgaz dă drumul robinetului pentru Moldova – dar la preț dublu

23 Mai 2025, 14:57
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
23 Mai 2025, 14:57 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul energetic Romgaz, cel mai mare producător și operator de înmagazinare de gaze naturale din România, intenționează să intre direct pe piața din Republica Moldova prin înființarea unei subsidiare de trading, care ar putea acoperi până la 30% din necesarul de gaze naturale al țării vecine.

„Există un potențial maxim de 1 miliard de metri cubi, cât este consumul total al Moldovei. Noi estimăm că am putea acoperi între 20% și 30% din acest volum”, a declarat directorul general al Romgaz, Răzvan Popescu, citat de Profit.ro.

Spre deosebire de România, unde Romgaz este obligată prin lege să vândă gaze la un preț reglementat de 120 lei/MWh pentru consumatorii casnici și CET-uri până în martie 2026, piața din Republica Moldova este complet liberalizată. Acest aspect creează o oportunitate de a vinde gazele la prețuri mai mari.

„Diferența dintre prețurile din România și cele din Republica Moldova, chiar și după scăderea tarifului de transport, ne permite să valorificăm gazele la un preț mai bun peste Prut”, se menționează într-un document oficial al Romgaz.

Planul de extindere a Romgaz în Moldova vine și în contextul în care compania se pregătește să majoreze semnificativ producția, odată cu extragerea gazelor din zăcământul offshore Neptun Deep, dezvoltat împreună cu OMV Petrom. Producția din Marea Neagră este așteptată să înceapă în 2027.

De altfel, Energocom, traderul de stat al Republicii Moldova, a semnat deja primul său contract pe termen lung cu OMV Petrom pentru livrări de gaze provenite din Neptun Deep, consolidând astfel poziția României ca furnizor strategic pentru securitatea energetică a Moldovei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.