Lista moldovenilor curați & Igor Șarov

Portalul „Moldova Curată” publică articolul de investigație „Vâna de aur a manualelor școlare și posibilul conflict de interese al fostului ministru Igor Șarov”, de Viorica Zaharia.

Este o investigație care a fost așteptată de Florentin Paladi și Sergiu Brânză, contracandidații lui Igor Șarov în campania de alegere a rectorului Universității de Stat din Moldova. Igor Șarov a câștigat alegerile. Investigația a întârziat.

Este o investigație care a așteptat-o actualul ministru al Educației, Culturii și Cercetării. Investigația e un motiv suplimentar ca să amâne semnarea ordinului de numire în funcție a rectorului ales al USM. Investigația e la țanc.

Este o investigație care pică pară mălăiață în gura fostului ministru, fostului consilier prezidențial, Corneliu Popovici. A fost atât de fericit încât, după ce a neglijat ziarista de la „Moldova Curată” în prima fază, revine cu un comentariu cu lux de amănunte după publicarea investigației. Ziarista a fost atât de generoasă încât i-a oferit spațiu într-o investigație ca într-o știre cotidiană cu dreptul la replică.

Este o investigație care o lustruiește de minune pe secretara de stat Grâu. Argumentele, cifrele și lipsa semnăturii ei acolo unde ar fi trebuit să fie pare mai degrabă o urzeală în trei ițe împotriva fostului ei ministru Șarov.

Prima ediție a manualului de istorie a apărut în 2007 la Editura Cartdidact. Voronin era președintele RM. Țvircun era ministrul educației. Era ofensiva moldovenismului primitiv. Cu Stepaniuc, vice-premier, responsabil și ideolog al curentului geopolitic de pe Bâc. Apariția manualului era o frondă a autorilor și a editurii Cartdidact pentru președintele Voronin și vice-premierul Stepaniuc. Autorii manualului parcă au ținut cont de istoria integrată: temă din istoria universală, temă din istoria românilor și apoi temă din istoria Basarabiei. Acea temă din istoria românilor l-a înfuriat pe Voronin, l-a umilit pe Stepaniuc și i-a produs dureri de cap lui Țvircun. Manualul nu a fost distribuit în școli imediat după apariție. Conducerea Editurii Cartidact a intrat în șicanele mașinăriei statului pe toate dimensiunile. Fiind forțată să facă schimbări ideologice în manualul tipărit. Editura și autorii au rezistat presiunilor. Profesorii de istorie au fost fericiți. Aveau un manual bun. Care a ajuns în școli cu o întârziere de jumătate de an. Manualul apărea cu titlul „Istoria”.

Replica lui Voronin & Stepaniuc a venit prin manualul care întrunea toată ideologia moldovenismului primitiv, plătit cu onorariu durdului direct de Ministerul Educației. Autorul manualului era Corneliu Popovici & Co. Voronin, Stepaniuc, Popovici au fost fericiți. Mai puțin fericiți au fost profesorii de istorie.

Manualul de istorie a mai avut o reeditare în ultima lună a mandatului ministrului Bujor. Cred că în 2012. Fără concurs. Fără bugetul Ministerului Educației al RM. De această dată pe copertă apărea numele Istoria românilor și universală.

Decizia din 2019 de editare fără concurs pentru anumite manuale și decizia de a scoate la concurs alte manuale o explică clar în investigație secretara de stat Grâu. Care a fost și este responsabilă de manuale sub miniștrii Nicolaescu-Onofrei (iunie – noiembrie 2019), Popovici (noiembrie 2019 – martie 2020), Șarov (martie – decembrie 2020), Pogolșa (decembrie 2020 – prezent).

„Vâna de aur a manualelor” în perioada pandemiei Covid19 a început cu „manualele cu iz de plumb” din februarie-martie 2020. Prima expertiză a laboratorului ANSP găsea plumb într-un manual publicat de Editura Litera. Ministrul Popovici, în baza analizei laboratorului ANSP, a inclus Editura Litera în lista neagră a agenților economici din RM. Și l-a eliberat din funcție pe șeful Fondului de Manuale. Expertiza făcută de Litera la un laborator austriac nu găsea plumb în manual. Laboratorul ANSP a făcut o a doua expertiză. Manualul Editurii Litera nu mai conținea plumb. (Ideea plumbului într-un manual tipărit după metoda offset pare din capul locului dintr-un raport SF. Plumbul poate apărea la tipar înalt, la linotip, tiparniță din perioada telefonului cu disc.) Atunci ministrul Șarov s-a implicat și a scos din lista neagră Editura Litera. Aceasta a fost prima implicare a ministrului Șarov în editarea manualelor.

ANSP, după istoria „manualului cu plumb”, a venit cu un proiect de lege care semăna mai mult a cenzură sanitară decât a grijă pentru sănătatea copiilor. Toate manualele și cărțile pentru copii trebuiau, conform proiectului, să treacă laboratorul ANSP și experții ANSP în design poligrafic. În plină pandemie editorii au avut ocupație. ANSP, pe lângă grija Covid19, avea și grija manualelor școlare și a cărților pentru copii. Iar editorii erau în treabă. Scriau scrisori, primeau răspunsuri, scriau scrisori, primeau răspunsuri de la ANSP. Ministrul Șarov nu s-a implicat.

În mai, prin zoom, editorilor li s-au liberat prețul pentru manualele reeditate. „Minunata vână de aur” era făcută de comisia MECC, condusă de secretarul de stat. Fără inflație, fără formula din Regulamentul din 2016/17. Editorii au fost informați cu plafonarea bugetului pentru editarea manualelor. „Noi vă fericim așa cum vrem noi.” Ministrul Șarov nu s-a implicat.

În mai MECC a elaborat un nou Regulament de editare al manualelor. Editorii, vizați direct, au aflat de modificări în vară, când prezentau manualele pentru aprobare. Conform Regulamentului nou pe coperta manualului apărea doar logoul, denumirea ministerului, titlul manualului. Atât. Numele autorilor, numele editurii, ediția manualului nu aveau loc pe copertă. Fiecare manual, în mod obligatoriu, pe pagina de deschidere, conform Regulamentului din mai, trebuia să înceapă cu semnele de stat ale RM și imnul RM, indiferent dacă era color sau bicolor, indiferent dacă era manual de fizică sau de matematică. Din partea MECC numele editurii ar fi trebuit să dispară complet din manual, nici pe pagina tehnică să nu apară. Atunci s-a implicat ministrul Șarov. Ca Victoria Zaharia să vadă numele Igor Șarov printre autorii manualului și numele editurii Cartdidact. Toată vara editorii au aprobat manuale: au micșorat numele autorilor, au mărit corpul de literă al MECC-ului, au coborât sigla editurii, au micșorat sigla editurii, au pus linii, au scos linii, au schimbat ilustrații, coperți după părerea membrilor comisiei de aprobare MECC. Ministrul Șarov nu s-a implicat.

Editorii ar fi vrut ca ministrul Șarov să se implice în editarea și reeditarea manualelor. Am fi evitat, cel puțin, în plină pandemie, timpul pierdut cu tot felul de reglementări orwelline.

Acest text nu este o investigație. Nu se bazează pe regulamentele ANI. Nu este susținut financiar de Fundația Soros-Moldova. Nu am semnat codul deontologic al jurnalistului. Este subiectiv. Nu m-a plătit și nu m-a rugat nimeni să-l scriu. Dar investigația Moldovei Curate pare mai degrabă un show al mascaților din perioada Plahotniuc decât o investigație bazată pe bun-simț. E ca acele investigații ANI când funcționarii de stat erau cercetați pentru că au uitat să declare conturi goale, carduri personale goale demult expirate și uitate la periferia creierului uman.

Recunosc și un conflict de interese. Am un interes al naibii de mare pentru un pic de normalitate și bun-simț.

Notă: Textul de mai sus aparține în totalitate autorului Gheorghe Erizanu. Acesta nu reprezintă poziția Realitatea.md, respectiv redacția nu poartă responsabilitate pentru esența conținutului.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Fostul director executiv al Asociației „Forța Fermierilor”, Alexandr Slusari, critică dur comportamentul grupului Trans-Oil , controlat de milioanrul Vaja Jhashi, în contextul crizei de pe piața uleiului vegetal din Republica Moldova, acuzând holdingul că a ales deliberat să reducă producția și să își suspende activitatea uzinelor pentru a-și maximiza profiturile, afectând astfel securitatea alimentară a țării și fermierii locali.

„Văd în mai multe mass-media articole, în care cu lacrimi de crocodil compania Trans-Oil, prin experții-mercenari, încearcă să justifice micșorarea drastică a producerii uleiului vegetal și problemele sociale la uzinele lor”, a scris Slusari într-o postare pe Facebook.

El întreabă retoric cine a împiedicat holdingul, care controlează prin firme afiliate sute de mii de hectare de teren agricol, să-și aprovizioneze fabricile cu materie primă din propria rețea de producție. În anumite raioane, susține Slusari, compania Global Farming International SRL, cu beneficiarul efectiv fiul lui Vaja Jhashi, ar exploata peste jumătate din terenurile agricole.

„Cineva s-a supărat că nu i s-au permis importuri din Ucraina și a decis să pedepsească țara și populația. A exportat floarea-soarelui ca materie primă și a băgat uzinele în șomaj tehnic”, susține Slusari.

Fostul deputat nu a eziatat să amintească de legăturile oligarhice ale lui Vaja Jhashi, pe care îl descrie ca pe un om „fără nicio legătură cu această țară, în afară de banii stoarși de la fermieri prin off-shore-urile din Cipru și Elveția”.

Slusari acuză și guvernul, care „tradițional se face că plouă”, ignorând pericolul asupra securității alimentare și balanței comerciale. El propune o alternativă: industrializarea la scară mică, prin încurajarea fermierilor locali să investească în procesare proprie.

„Mergeți la Ștefan Vodă, unde un agricultor întors din diaspora produce ulei din producția proprie, face îmbuteliere, are panouri solare și gândește la viitorul acestei țări. Asta e direcția. Nu holdinguri și influență politică, ci fermieri onești și întreprinderi locale”.

Slusari critică în final ceea ce el numește „transolizarea agriculturii Moldovei”, în care piața cerealelor și a uleiului de Vaja Jhashi, un apropiat al oligarhului Vladimir Plahotniuc, și cere guvernului să arate voință politică în sprijinirea agricultorilor mici și mijlocii.

Piața cerealelor este controlată de milionarul Vaja Jhashi – 60%. Acesta este un vechi prieten al oligarhului Vladimir Plahotniuc și domină și piața uleiului din Republica Moldova. Jhashi controlează piața prin intermediul grupului de companii TransOil. Cea mai importantă afacere a holdingului este fabrica de ulei Floarea Soarelui de la Bălți. Jhashi și-a întărit poziția pe piața R. Moldova în 2011, cumpărând fabrici de ulei, elevatoare, construind terminale în portul Giurgiulești și obținând finanțare de la BERD.