Secrete la nivel înalt! Cine sunt companiile din spatele deciziilor strategice?

Consiliul pentru examinarea investițiilor de importanță pentru securitatea statului a aprobat și respins mai multe tranzacții și proiecte investiționale în cadrul ședinței din 20 februarie 2026, potrivit procesului-verbal oficial.

Documentul arată că autoritățile au analizat cereri depuse de mai multe companii și au solicitat, în unele cazuri, informații suplimentare, acordând termene de până la 20 de zile lucrătoare pentru completarea dosarelor. Numele companiilor vizate nu sunt făcute publice în document.

Printre deciziile adoptate se numără amânarea examinării unei tranzacții privind achiziția a 50% din capitalul social al unei companii, până la clarificarea unor aspecte legate de restructurare. În același timp, Consiliul a aprobat prealabil mai multe investiții considerate conforme cu cerințele legale în domenii sensibile pentru securitatea statului.

Totodată, unele solicitări au fost respinse. Într-un caz, autoritățile au refuzat aprobarea unei tranzacții ce viza procurarea integrală a capitalului social al unei companii, invocând prevederile legislației privind controlul investițiilor strategice.

Consiliul a aprobat și tranzacții de amploare, inclusiv achiziția a peste 90% din capitalul social al unei întreprinderi, dar și alte proiecte investiționale încadrate în domenii reglementate de Legea nr. 174/2021.

În paralel, autoritățile au decis să prelungească termenele de analiză pentru mai multe companii și să solicite informații suplimentare privind activitatea acestora și eventuale relații de afiliere.

Deși anterior deciziile Consiliul pentru examinarea investițiilor cu privire la numele companiilor erau publice din noiembrie 2025, instituția nu mai publică denumirile companiilor vizate în deciziile sale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.